ICCJ. Decizia nr. 5295/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5295/2005
Dosar nr. 1438/2005
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta SC G.I. SRL Oradea, ulterior precizată a solicitat să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâtei R.A.T.T. la plata sumei de 2.34.575.856 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neplata creanţei de 5.237.003.492 lei stabilită prin ordonanţa de emitere a somaţiei de plată a Tribunalului Bihor, cu titlu de diferenţă de preţ.
A susţinut reclamanta că prin contractul de vânzare cumpărare din 30 ianuarie 2001, i-a vândut pârâtei 20 troleibuze în valoare de 25.540.821.900 lei. Întrucât pârâta a efectuat doar plata parţială, la expirarea termenului stabilit prin contract s-a adresat instanţei cu cerere de ordonanţă pentru emiterea somaţiei de plată pentru o diferenţă de preţ neachitată de 5.237.003.492 lei. Ordonanţa a fost admisă la 6 martie 2003, iar plata efectivă s-a făcut la 17 octombrie 2003, prin urmare pârâta datorează penalităţi de întârziere conform clauzei de la art. 16 din contract.
Prin sentinţa nr. 189 din 28 iunie 2004, Tribunalul Bihor a respins acţiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut prematuritatea acţiunii prin neîndeplinirea procedurii de conciliere obligatorie potrivit art. 7201 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 7 din 18 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 3862/2004.
În consecinţă a fost anulată sentinţa nr. 1819/2004 a Tribunalului Bihor şi s-a fixat termen pentru soluţionarea pe fond a cauzei la 25 februarie 2005.
Întrucât împotriva deciziei nr. 7 s-a declarat prezentul recurs de către R.A.T.T., prin încheierea din 22 februarie 2005 Curtea de Apel Oradea a suspendat judecarea cauzei (pentru evocarea fondului) până la soluţionarea recursului declarat de pârâtă.
Această încheiere a fost la rândul său atacată cu recurs de către reclamanta SC G.I. SRL Oradea.
Cele două recursuri formează obiectul judecăţii prezentei pricini la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la recursul declarat de SC G.I. SRL, împotriva încheierii de suspendare a judecăţii:
Din încheierea din 22 februarie 2005 rezultă că s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea recursului declarat de intimata R.A.T.T., împotriva deciziei nr. 7 din 18 iunie 2005.
Cum recursul s-a soluţionat prin prezenta hotărâre, Curtea urmând să-l respingă ca inadmisibil, se respinge ca rămas fără obiect recursul împotriva încheierii.
Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 7, dat fiind că prin Decizia atacată s-a anulat sentinţa tribunalului şi s-a fixat termen pentru evocarea fondului ne aflăm în prezenţa unei hotărâri care nu face parte din cele cunoscute de art. 299 C. proc. civ., a fi supuse recursului.
Faţă de considerentele ce preced, recursul se va respinge, ca inadmisibil.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fără obiect recursul declarat de reclamanta SC G.I. SRL Oradea, împotriva încheierii din 22 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 3862/C/2004.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta R.A.T.T., împotriva deciziei nr. 7 din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5291/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5307/2005. Comercial → |
|---|
