ICCJ. Decizia nr. 5272/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5272/2005
Dosar nr. 28/2005
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5099, pronunţată la data de 26 noiembrie 2004 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC P. SRL Botoşani prin B.I. împotriva deciziei nr. 167 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială.
Prin cererea de revizuire, petiţionara solicitase să se modifice în parte dispozitivul deciziei nr. 112/1997, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în sensul înlocuirii creanţei care nu poate fi executată în natură cu o altă creanţă prin echivalent.
Prin recursul declarat împotriva sentinţei amintite, pronunţată în cererea de revizuire, SC P. SRL Botoşani prin B.I. a criticat Decizia invocând încălcarea prevederilor art. 322 alin. (3) C. proc. civ.
Criticile au fost apreciate ca neîntemeiate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 5099/2004 a reţinut că obligaţia de restituire a bunurilor a fost executată de B.C. încă din anul 1998, acesta constituind motivul pentru care s-a stabilit că nu se impunea revizuirea deciziei nr. 167/2004, pronunţată de curtea de apel.
Împotriva deciziei nr. 5099/2004, pronunţată în dosarul nr. 9133/2004, a formulat contestaţie în anulare B.I. ca asociat unic şi ca administrator al creditoarei SC P. SRL Botoşani.
În esenţă contestatoarea a susţinut că dezlegarea dată cererii de recurs este rezultatul unei greşeli materiale precum şi a omisiunii de a cerceta motivele de recurs. Prin memoriul depus la data de 27 septembrie 2005, B.I. a solicitat să se încuviinţeze preluarea în nume propriu a procesului ca succesor universal al creditoarei SC P. SRL Botoşani, societate în faliment.
Intimata prin întâmpinare şi concluziile scrise a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active atât a societăţii care era în lichidare judiciară cât şi a asociatului unic, întrucât acesta nu are calitate de succesor al societăţii.
Înalta Curte în conformitate cu art. 306 alin. (2), raportat la art. 137 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a reţinut:
Calitatea procesuală activă pentru promovarea şi susţinerea contestaţiei în anulare trebuie examinată sub două aspecte: a) al societăţii comerciale; b) al persoanei fizice B.I. ca succesor universal.
a) Potrivit actelor depuse la dosar, sentinţa nr. 216/2001 a Tribunalului Braşov şi Decizia nr. 293/2003, împotriva SC P. SRL Botoşani s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, urmare căreia s-a desemnat lichidator judiciar (încheierea din 17 iunie 2002).
De la această dată, a numirii lichidatorului judiciar, societatea nu mai putea să stea în instanţă decât prin lichidator judiciar, care însă nu şi-a însuşit cererea. De altfel, faţă de comunicarea de la R.C. (dosar contestaţie) din care rezultă că societatea a fost radiată, este evident că aceasta nu mai subzistă ca subiect de drept şi ca atare nu se poate pune problema exerciţiului drepturilor procesuale. Un aspect care trebuie precizat este referitor la buna-credinţă a fostului administrator care a promovat o astfel de cerere în mai 2005 deşi avea cunoştinţă de faptul că societatea era radiată, ori, art. 723 C. proc. civ., stabileşte expres că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă potrivit scopului în vederea cărora au fost recunoscute de lege. Câtă vreme societatea prin administratorul său B.I. nu mai avea exerciţiul drepturilor procesuale, iar fostul administrator avea cunoştinţă despre aceste lucruri, buna sa credinţă poate fi pusă la îndoială.
b) A doua problemă care trebuie examinată faţă de cererea lui B.I. de a sta în instanţă în calitate de succesor universal al societăţii unipersonale cu răspundere limitată trebuie privită potrivit reglementărilor din Legea nr. 31/1990, dar în contextul urmărilor procedurii falimentului.
Astfel, art. 236 din Legea nr. 31/1990 stabileşte de principiu faptul că operează transmisiunea universală a patrimoniului persoanei juridice către asociatul unic în cazul dizolvării voluntare a societăţii comerciale cu respectarea cerinţelor art. 227 alin. (1) lit. f) din legea amintită.
Fără a nega faptul că o astfel de transmisiune poate opera şi în cazul dizolvării societăţii unipersonale cu răspundere limitată în urma falimentului, trebuie totuşi reţinut că transmisiunea universală a patrimoniului social operează numai dacă se dovedeşte faptul confuziunii între patrimoniul propriu al asociatului unic şi patrimoniul social, anterior deschiderii procedurii. Cu alte cuvinte, manifestarea voinţei asociatului unic de a renunţa la limitarea răspunderii pentru datoriile sociale trebuie să rezulte din faptele sale anterioare deschiderii falimentului, iar după această dată din notificările transmisiunii universale făcute de lichidator către creditorii asociatului în conformitate cu art. 236 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care operează şi în această ultimă situaţie. Întrucât în speţă nu s-a demonstrat nici una din situaţiile de mai sus, transmisiunea universală invocată de B.I., nu a operat şi în consecinţă nu poate sta în instanţă ca succesor universal. Ca urmare, acesta nu are nici exerciţiul dreptului procesual de a promova şi susţine contestaţia în anulare în această calitate.
În consecinţă, pentru motivele care preced, se va respinge contestaţia în anulare pentru lipsa calităţii procesuale active.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC P. SRL Botoşani, prin administrator B.I. împotriva deciziei nr. 5099 din 26 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pentru lipsa calităţii procesuale active.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5266/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5287/2005. Comercial → |
|---|
