ICCJ. Decizia nr. 5385/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5385/2005
Dosar nr. 9614/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 mai 2002, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pârâta SC S.B. SRL, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 854.119.943 lei din care 521.904.539 lei debit, cotă asociere, inclusiv T.V.A. şi 332.215.404 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza contractului de colaborare din 18 aprilie 1996 prelungit conform contractului de asociere în participaţiune din 13 mai 1998, spaţiul comercial (două raioane) proprietatea sa este utilizat de pârâtă care s-a obligat iniţial la o cotă minimă lunară de 3.100 dolari S.U.A. Din 1 noiembrie 2001, întrucât la cererea sa spaţiul s-a redus la 152 mp. pârâta urma să achite 1350 dolari S.U.A. exclusiv T.V.A. În septembrie 1998 a intrat în vigoare HG nr. 512/1998, care prevede că asocierea în participaţiune purtătoare de T.V.A., astfel încât pârâta este obligată să achite această taxă, deşi nu fusese prevăzut expres în contract, cu toate că a virat bugetului statului T.V.A. - ul aferent pe toată derularea contractului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 10697 din 12 septembrie 2003 a respins acţiunea, ca nefondată.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că în cadrul contractual stabilit de părţi societatea pârâtă avea obligaţia să achite o sumă fixă lunară în măsura în care a intervenit o modificare legislativă privind plata T.V.A., nepunându-se o renegociere a contractului cu atât mai mult cu cât părţile nu au aplicat prevederile HG nr. 512/1998, în sensul că nu s-au contabilizat distinct, situaţie în care nu există temei legal ca T.V.A. să fie recuperat de la pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul că instanţa de fond nu a analizat în mod corespunzător probatoriile administrate în cauză, cât timp nu s-au avut în vedere prevederile HG nr. 512/1998, în baza căreia se datorează T.V.A. indiferent dacă s-a stipulat sau nu în contract.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 183 din 4 mai 2004 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de control judiciar a reţinut că faţă de clauzele contractuale instanţa de fond a dat o interpretare corectă probelor administrate, reţinând că izvorul relaţiilor comerciale dintre părţi este relevat de contractul de asociere în participaţiune încheiat la data de 13 mai 1998 şi actul adiţional încheiat în anul 2001, deci la data când HG nr. 512/1998 era în vigoare, iar art. 1 alin. (4) din actul adiţional stabilind expres că în privinţa cotei minime lunare datorată de intimată aceasta vizează echivalentul în lei a sumei de 1350 dolari S.U.A., exclusiv T.V.A.
Cu petiţia înregistrată la data de 14 iunie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, fiind încălcate dispoziţiile HG nr. 512/1998, care prevede expres că asocierea în participaţiune este purtătoare de T.V.A., normele de drept fiscal fiind imperative şi de imediată aplicare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părţilor care sunt obligate să le execute cu bună credinţă şi în conformitate cu clauzele stipulate.
Din conţinutul convenţiei încheiate respectiv contractul de asociere în participaţiune încheiat la data de 13 mai 1998 şi actul adiţional la acest contract, respectiv art. 1 alin. (4) prevede expres că în privinţa cotei minime lunare datorată de către intimată vizează echivalentul în lei a sumei de 1350 dolari S.U.A., exclusiv T.V.A.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel convenţiile s-au încheiat în timp ce erau în vigoare dispoziţiile HG nr. 512/1998 împrejurare faţă de care potrivit legii române, nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.
Acţiunea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ., justificat a fost respinsă, întrucât în cadrul contractului stabilit de părţi societatea pârâtă intimată avea obligaţia să achite o sumă fixă lunară, iar în măsura în care a intervenit o modificare legislativă, privind plata T.V.A. ce impunea o negociere a contractului cu atât mai mult cu cât în procesul verbal încheiat la 4 februarie 1999 de G.F., organul fiscal a stabilit că reclamanta avea obligaţia să supună sumele încasate prevederilor legale referitoare la T.V.A.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 183 din 4 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5374/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5392/2005. Comercial → |
|---|
