ICCJ. Decizia nr. 5409/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5409/2005
Dosar nr. 2953/2005
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.F.P. Bucureşti a solicitat să se constate nulitatea de drept a menţiunii de radiere din R.C. a SC F.M.P. SRL Bucureşti, motivând că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 428/2002 radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori care au litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti, ori societatea comercială în cauză figurează cu debite la bugetul de stat şi nu trebuia radiată din registrul comerţului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea reţinând că reclamanta a depus la dosar o notă de constatare încheiată ca urmare a unei verificări financiar-contabile a societăţii pârâte din care rezultă că aceasta a săvârşit o contravenţie prevăzută de Legea nr. 87/1994, fiind stabilită o amendă de 1.000.000 lei din care s-au plătit 500.000 lei. A mai reţinut că înscrisul respectiv nu face dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile deoarece reclamanta nu a făcut dovada că titlul executoriu a fost emis în temeiul OG nr. 11/1996 şi că pârâta figurează cu acest debit la bugetul statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta arătând că este nelegală pentru că dispoziţiile legale nu impun dovada îndeplinirii formelor de executare, iar în al doilea rând instanţa nu a respectat principiul rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., neacordând un termen în vederea administrării probelor considerate ca fiind utile soluţionării cauzei.
Prin Decizia nr. 474 din 31 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul reţinând că suma datorată de pârâtă reprezintă amendă, iar potrivit Legii nr. 32/1968, în materie de contravenţie, termenul pentru prescripţia dreptului de a cere executarea sancţiunii contravenţionale este de un an, termen care s-a împlinit.
Nemulţumită de Decizia pronunţată reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că este nelegală, deoarece amenda aplicată de către organul de specialitate este o creanţă bugetară, fiindu-i aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de OG nr. 11/1996 şi ca atare termenul de prescripţie este de 3 ani, iar la data de 18 ianuarie 2000 a atenţionat-o pe pârâtă cu privire la începerea executării silite.
Recursul nu este fondat.
Cererea formulată de reclamantă a avut ca temei de drept dispoziţiile Legii nr. 482/2002, care a intrat în vigoare la data publicării în M. Of., adică la 10 iulie 2002.
Radierea a cărei nulitate absolută se cere a se constata s-a efectuat la data de 29 martie 2002, conform adresei din 23 mai 2005 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 428/2002.
A admite că dispoziţiile acestui act normativ se aplică unor situaţii preexistente, echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, ştiut fiind că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din C.R., legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabilă.
Substituind motivarea deciziei atacate, soluţia de respingere a apelului se impune a fi reţinută şi drept urmare, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 474 din 31 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5414/2005. Comercial → |
|---|
