ICCJ. Decizia nr. 5565/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2144 din 24 martie 2004, Judecătoria sectorului 2 București a respins acțiunea formulată de reclamanta A.P.P. Galați, împotriva pârâtei C.N.A.F.P. București ca neîntemeiată.
A admis cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei de către intervenienta A.C., reprezentată de SC K.H. SRL București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că prin decizia nr. 775 din 12 iunie 2003, comisia de soluționare a contestațiilor a analizat și a răspuns punctual tuturor criticilor formulate din contestație, atât în ce privește conținutul procesului verbal încheiat cu privire la rezultatul operațiunilor de evaluare cât și cu privire la modul de calcul al punctajului fiecărui ofertant, conform art. 36 din H.G. nr. 216/1999, pentru aprobarea normelor metodologice cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor.
S-a reținut astfel că în mod corect, comisia de soluționare a contestațiilor a constatat neaplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 219/1998, în privința procesului verbal încheiat la 27 mai 2003, întrucât prevederea se referă la raportul de evaluare a ofertelor și nu la procesul verbal, al cărui rol este de informare a ofertantului câștigător cât și de anunțare a candidaților respinși, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 219/1998.
De asemenea s-a reținut ca neîntemeiate și susținerile contestatoarei cu privire la modul de alcătuire a comisiei de evaluare și a modului de desfășurare la o altă oră și dată, decât cea prevăzută în anunțul publicitar. Astfel s-a constatat că au fost respectate prevederile art. 16 din Legea nr. 219/1998 și art. 13 din H.G. nr. 216/1999, membrii comisiei fiind numiți prin decizia nr. 33 din 14 mai 2003.
Totodată au fost respectate și prevederile art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 216/1999, membrii desemnați, semnând declarațiile de compatibilitate, imparțialitate și confidențialitate.
Cât privește punctajul acordat candidaților, instanța a reținut că acesta s-a efectuat potrivit grilei de punctaj impuse de concedent, întreaga procedură fiind evidențiată în raportul de evaluare, redactat conform cerințelor art. 19 din Legea nr. 219/1998.
Respingând acțiunea reclamantei, instanța a admis cererea de intervenție a A.C., prin reprezentant SC K.H. SRL București, desemnată câștigătoare a licitației.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A.P.P. Galați.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a scos de pe rolul acestei secții cauza prin încheierea din data de 5 octombrie 2004 și a înaintat-o conducerii instanței, pentru a fi repartizată uneia din secțiile comerciale, reținând că obiectul litigiului este de natură comercială.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 28 din 28 ianuarie 2005 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 2 București, invocată din oficiu. A admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința atacată și a trimis cauza pentru judecare în fond Tribunalului București, secția a VI-a comercială.
în motivarea acestei soluții, instanța de judecată a reținut a fi incidente în cauză prevederile art. 2 lit. a) C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei.
împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienta A.C. și pârâta C.N.A.F.P. București.
Recurenta intervenientă și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., criticând decizia atacată sub următoarele aspecte:
- instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea plenitudinii de competență a judecătoriei, conferită prin art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
în susținerea acestei critici, intervenienta arată că la data judecării pricinii 25 iunie 2003, nu exista norma specială care să atribuie tribunalului sau altei instanțe competența judecării litigiilor, având ca obiect actele emise în cadrul procesului de concesiune în baza Legii nr. 219/1998, competentă să soluționeze în fond cauza era judecătoria.
Potrivit pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., intervenienta critică soluția sub aspectul pronunțării hotărârii cu aplicarea greșită a Legii nr. 528 din 25 noiembrie 2004, privind completarea și modificarea legii privind regimul concesiunilor.
Astfel, potrivit art. IV pct. 11 din acest act normativ, instanța de fond competentă în astfel de litigii este secția de contencios administrativ a tribunalului, în a cărui circumscripție se află sediul autorității contractante, în speță Tribunalul București.
Așa fiind, instanța de apel nu a observat că litigiul a fost soluționat la data de 24 martie 2004, dată la care nu fusese adoptată Legea nr. 528 din 25 noiembrie 2004, astfel încât tribunalul nu avea competență de instanță de fond.
Se mai susține că obiectul cauzei îl constituie anularea unor acte administrative, emise în cadrul procedurii de concesionare, iar prin modificările la Legea nr. 219/1998 s-a stipulat, fără echivoc că instanța competentă în litigii, precum cel de față este secția de contencios administrativ a tribunalului.
Pentru aceste motive, intervenienta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei Curții de Apel București pentru continuarea judecării apelului.
Pârâta a invocat în cererea de recurs temeiul de casare prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susținând de asemenea incidența în cauză a prevederilor pct. 1 art. 1 C. proc. civ., în sensul că judecătoria are plenitudinea judecării în primă instanță și de asemenea inaplicabilitatea art. 272alin. (3) din Legea nr. 528/2004, dată fiind intrarea acestuia în vigoare după pronunțarea soluției de către judecătorie. A solicitat de asemenea casarea deciziei, cu trimitere aceleiași instanțe pentru continuarea judecării apelului.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
La data investirii instanței cu soluționarea acțiunii reclamantei A.P.P. competentă era Judecătoria sector 2 București, în raport de prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. și în raport de prevederile Legii nr. 219/1998, actele încheiate în această procedură putând fi atacate la instanțele de drept comun.
Cât privește calea de atac a apelului potrivit art. 282, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 (art. I pct. 39) competența de soluționare în cauza de față revine tribunalului.
Față de aceste considerente, Curtea a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza Tribunalului București pentru judecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5593/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5571/2005. Comercial → |
|---|
