ICCJ. Decizia nr. 5593/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1296/C/2002 acțiunea reclamantei SC C. SA Ploiești, sucursala Pitești, a fost respinsă de Tribunalul Argeș, motivat de faptul că pârâta și-a executat obligația de plată a locației în perioada 1998 - 2001.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 76/R-C/2003, instanța de control judecătoresc reținând că între părți au existat raporturi de locațiune ce au fost prelungite tacit precum și faptul că părțile și-au stabilit, potrivit acordului lor de voință, cuantumul chiriei, o indexare a chiriei neputându-se realiza decât prin notificare prealabilă a părții.
Urmare a admiterii recursului, pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș care, prin sentința nr. 261/C/2004, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat pârâta SC A. SRL Pitești să plătească reclamantei cu titlu de daune suma de 384.447.941 lei cheltuieli de judecată instanța reținând în esență, că în perioada 1 august 1996 - 7 februarie 2000 între părți au continuat, în baza tacitei relocațiuni, raporturile contractuale, ele fiind încheiate printr-o decizie judecătorească de evacuare, că pentru această perioadă pârâta datorează o chirie restantă de 4.347.195 lei reactualizată de expert la 27.175.870 lei. A mai reținut instanța că, începând cu 7 februarie 2000 între părți au existat raporturi de natură delictuală în temeiul cărora pârâta care a continuat să folosească imobilul datorează o sumă actualizată cu indicii de inflație la 357.272.071 lei.
Apelul declarat de pârâta SC A. SRL, împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 67/ A-C din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Pitești, sentința apelată a fost schimbată în parte în sensul că a fost înlăturată obligația pârâtei de la plata sumei de 357.272.071 lei menținând obligarea acesteia pentru suma de 2.717.587 lei cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată aferente.
împotriva acesteia a declarat recurs reclamanta SC C. SA Ploiești, sucursala Pitești, criticând-o pentru nelegalitate.
Criticile recurentei vizează în esență faptul că instanța de apel a reținut în mod eronat existența în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ.
La termenul din 22 noiembrie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 2821C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a necompetenței înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursul pe fondul său.
Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs.
Aceasta deoarece valoarea obiectului litigiului este de până la 1000.000.000 lei iar, potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță în acest caz, nu este supusă apelului.
Așa fiind, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului invocat din oficiu, a casat decizia și făcând aplicarea art. 312 alin. (6) C. proc. civ., a trimis cauza la Curtea de Apel Pitești pentru soluționarea căii de atac conform art. 2821C. proc. civ., modificat prin art. I din Legea nr. 195/2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5556/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5565/2005. Comercial → |
|---|
