ICCJ. Decizia nr. 5585/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1280 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Mehedinți, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. D.M. în contradictor cu pârâta SC R. SRL, ca neîntemeiată și având ca obiect obligarea la plata sumei de 1.074.392.985 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 17.895 pui fazani, prejudiciu cauzat după administrarea hranei concentrate pe care a achiziționat-o de la pârâtă în baza contractului de vânzare cumpărare. Prin aceeași hotărâre s-a respins și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D.S.D., prin care aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 285.290.617 lei contravaloare prejudiciu înregistrat, din aceeași cauză, la F.C.
în baza probelor administrate, instanța de fond a concluzionat că moartea puilor de fazan nu s-a datorat furajelor livrate de pârâtă, neputându-se stabili legătura de cauzalitate dintre calitatea hranei livrate și sindromul de gută acută înregistrat la pui, pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamanta trebuia să asigure condițiile necesare din punct de vedere zooigienic și de microclimat pentru prevenirea îmbolnăvirii puilor.
în ce privește cererea de intervenție principală s-a apreciat că probele administrate nu fac dovada că pierderilor suferite sunt consecința hranei livrate de pârâtă.
Reclamanta R.N.P. R. D.S.T.S. și intervenienta în nume propriu D.S.C. au declarat apel împotriva sentinței pe care o critică pentru netemeinicie, ca rezultat al unei greșite aprecieri a probelor administrate în cauză.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 433 din 9 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 811.166.630 lei cu titlu de despăgubiri, respingând apelul declarat de intervenientă, sentința fiind menținută sub acest aspect.
Instanța de control judiciar a reapreciat probele administrate de instanța de fond și le-a coroborat cu raportul expertizei administrată în această fază procesuală pe care și l-a însușit, cât privește acțiunea principală, apreciind că intervenienta nu și-a dovedit interesul în litigiul dedus judecății.
în contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanta R.N.P. R. D.S.T.S., intervenienta R.N.P. D.S.C. și pârâta SC R. SRL.
I. Recurenta reclamantă R.N.P. R. D.S.T.S. și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în a cărui dezvoltare critică aplicarea ordinului din 23 decembrie 2002 al M.H.A.P., cu privire la procentul de pierderi normale, câtă vreme pârâta nu a avut obiecțiuni asupra numărului de pui morți din cauza hranei necorespunzătoare. Solicită, în consecință, modificarea deciziei atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.074.392.985 lei cu titlu de despăgubiri.
II. Recurenta pârâtă SC R. SRL critică decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor, recurenta face o amplă expunere a situației de fapt și o analiză a probelor administrate, apreciind că expertiza efectuată în apel este lapidară, neprofesională, greșit fiind însușită de instanța de apel, iar nepronunțarea asupra acesteia în sensul obiecțiunilor formulate se concretizează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Solicită, în consecință, modificarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței instanței de fond, prin confirmarea expertizei administrată în această fază procesuală.
III. Recurenta intervenientă D.S.D., la rândul său, critică decizia pentru nelegalitate fără a referi însă la vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., făcând numai o analiză a probelor administrate și anume a procesului verbal încheiat la 3 august 2001, a buletinului de analiză și rapoartelor de expertiză, solicitând, în consecință, casarea și admiterea pe fond a cererii de intervenție.
Recursurile nu sunt fondate.
I. Cu privire la recursul declarat de reclamantă:
Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea atacată poate fi modificată "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
Ori, dezvoltarea criticii nu se încadrează în ipoteza normei citate. Faptul de a nu acorda cuantumul solicitat, ci pe cel stabilit pe bază de probe și în acord cu normativele care reglementează materia și principiile instituite de art. 1084-1086 C. civ., în lipsa unei evaluări convenționale, nu înseamnă că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece ea s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită în sensul mai sus arătat.
II. Cu privire la recursul declarat de pârâtă:
Se impune, mai întâi, observația că întemeierea recursului pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. este formală.
Aceasta deoarece, întreaga dezvoltare a criticilor reprezintă o analiză a probelor administrate și vizează modul de apreciere a lor de către instanța de apel și deci temeinicia hotărârii atacate, iar nu legalitatea ei.
Faptul de a nu-și fi însușit obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de recurentă, nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat asupra dovezii administrate, în speță, asupra expertizei, astfel cum impune pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. (în prezent abrogat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005) întrucât din considerentele deciziei rezultă că s-a confirmat raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, critica nefiind deci întemeiată.
III. Cu privire la recursul declarat de intervenientă:
Recurenta intervenientă nu numai că nu a făcut referire la vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar nici dezvoltarea criticilor formulate nu permite încadrarea în aceste motive, ele reducându-se la modul de apreciere a probelor. Ori, în condițiile abrogării pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., criticile trebuie să aibă ca obiect nelegalitatea hotărârii, situație față de care ele nu pot fi primite.
IV. Față de considerentele expuse, înalta Curte a respins recursurile formulate ca nefondate, menținând ca legală decizia atacată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5476/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5451/2005. Comercial → |
|---|
