ICCJ. Decizia nr. 5568/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5568/2005
Dosar nr. 2338/2005
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la data de 23 iunie 2004, Judecătoria sector 1 Bucureşti, a încuviinţat executarea silită asupra imobilului proprietatea debitoarei garant ipotecar SC D.C. SRL Bucureşti, în temeiul titlului executoriu, contract de credit şi contract de ipotecă autentificat de către B.N.P. E.E. şi a actului adiţional, la cererea creditoarei F.R. SA Bucureşti.
Împotriva încheierii Judecătoriei, a declarat apel debitoarea SC D.C. SRL Bucureşti, prin care a invocat prescripţia dreptului de a se cere executarea silită precum şi faptul că F.R. SA Bucureşti în calitate de creditoare şi-a valorificat creanţa faţă de un alt garant ipotecar.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 218 pronunţată la data de 21 martie 2005 a respins ca nefondat apelul. Curtea a stabilit că dreptul de a cere executarea silită nu era prescris, iar în ce priveşte celelalte susţineri referitoare la faptul că a fost executată în totalitate creanţa, s-a apreciat ca aceasta constituie o problemă de executare care nu poate duce la respingerea cererii de încuviinţare a executării.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, debitoarea SC D.C. SRL Bucureşti, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) (8) (9) şi (10) C. proc. civ., pe care nu le-a dezvoltat separat pentru a demonstra că ceea ce se critică este nelegalitatea deciziei.
În esenţă, recurenta a susţinut că sentinţa pronunţată în apel era nemotivată, că excepţia de prescripţie invocată nu a fost examinată pentru că nu s-au arătat argumentele pentru care i s-au înlăturat susţinerile şi că împotriva sa nu a fost efectuat nici un act de executare în cadrul termenului de prescripţie. În fine, a susţinut că au fost ignorate probele în legătură cu valorificarea creanţei împotriva altui garant ipotecar cât şi faptul că, în cauză, creanţa supusă urmăririi silite nu este lichidă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 306 alin. (3), raportat la art. 304 alin. (9) C. proc. civ., singurul motiv de nelegalitate care poate fi examinat în cadrul acestei proceduri, necontencioase este cel care priveşte prescripţia extinctivă.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că executarea silită în baza contractului de credit a fost pornită de creditoare, aşa cum confirmă şi recurenta asupra altui bun imobil în septembrie 2001 şi că în condiţiile în care s-a considerat neîndestulată, în cadrul executării respective care privea titlul arătat, la 22 iunie 2004 creditoarea a solicitat încuviinţarea executării silite conform titlurilor arătate mai sus. Prin urmare, instanţa de apel a reţinut corect, în conformitate cu art. 4052 alin. (2) C. proc. civ., că după întreruperea cursului prescripţiei a început să curgă un nou termen. Susţinerea că împotriva sa nu s-a pornit nici o executare nu poate fi primită întrucât încuviinţarea executării silite priveşte acelaşi titlu, iar ultimul act de executare a fost procesul verbal de licitaţie şi actul de adjudecare din data de 19 martie 2004.
Cea de a doua problemă care se poate examina în recurs este cea care priveşte motivarea deciziei pronunţată de instanţa de apel, care deşi succintă, din conţinutul său rezultă că au fost analizate elementele esenţiale puse în discuţie prin criticile aduse încheierii primei instanţe.
Celelalte motive care vizează netemeinicia soluţiei din apel referitoare la faptul că s-a realizat creanţa în urma primei executări pornită de creditoare, cât şi cea referitoare la inexistenţa unei creanţe lichide aşa cum corect a reţinut instanţa de apel sunt chestiuni care nu pot fi examinate într-o procedură necontencioasă ci pot fi puse în discuţie utilizând mijloacele procedurale puse la dispoziţie în cadrul executării.
În consecinţă, nu sunt motive de nelegalitate care să ducă la modificarea sau casarea deciziei, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC D.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 218 din 21 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul 1930/2004, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5564/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5580/2005. Comercial → |
|---|
