ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5735/2005
Dosar nr. 11076/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1777 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Caraş Severin a fost admisă acţiunea formulată de reclamantă SC M.P.C. SRL Reşiţa, împotriva pârâtei SC B.C. SA Reşiţa, s-a constatat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de leasing imobiliar din 5 august 1998 şi procesul verbal din 24 iulie 1998, fiind obligată pârâta să transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Reşiţa, cu terenul aferent în suprafaţă de 375 mp, precum şi la plata sumei de 30.571.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC B.C. SA Reşiţa, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a interpretat corect clauzele contractului atât în privinţa dispoziţiilor art. 6 din contract nefiind posibilă indexarea retroactivă a redevenţelor faţă de caracterul permisiv al clauzei cât şi dispoziţiile art. 12 potrivit căruia modificarea contractului se poate face prin act adiţional, ceea ce părţile nu au încheiat. Reclamanta a achitat redevenţe indexate începând cu 2001, valoarea datorată şi achitată fiind chiar mai mare decât valoarea totală indexată a redevenţelor potrivit concluziilor expertizei încât acţiunea în realizare a fost bine admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta susţinând, în esenţă, că instanţa de apel trebuia să constate inadmisibilitatea acţiunii faţă de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. A interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii considerând eronat că valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu, stabilită prin procesul verbal de negociere şi contractul de leasing imobiliar nu trebuie indexată în raport cu indicele de inflaţie pe perioada 1998-2003 la finalul contractului, neexistând o manifestare de voinţă în acest sens, concretizată eventual într-un act adiţional, deşi potrivit art. 6 alin. (3) şi art. 12 din contract, voinţa părţilor se opune cu putere de lege părţilor contractante, care trebuie să o execute întocmai şi cu bună credinţă, (art. 969 şi art. 970 C. civ.) iar clauzele trebuie interpretate în sensul ce poate avea un efect, iar nu în sensul ce n-ar produce nici unul (art. 978 C. civ.), din acestea rezultând dreptul recurentei de a regulariza, la expirarea contractului redevenţele totale şi plăţile efectuate de utilizator ţinând cont de rata de inflaţie.
Totodată, s-au interpretat greşit şi dispoziţiile art. 7 din contract, instanţa reţinând că trebuie actualizate atât redevenţele cât şi plăţile efectiv făcute dar, chiar dacă s-ar da o asemenea interpretare, potrivit raportului de expertiză rezultă că actualizând redevenţele şi scăzând plăţile, fie actualizate, fie neactualizate rezultă diferenţe de plătit, încât pornind de la aceste concluzii şi având în vedere interpretarea dată de instanţă convenţiei, hotărârea acesteia este contradictorie, soluţia legală fiind aceea de respingere a acţiunii.
Intimata reclamantă a formulat excepţia prescripţiei dreptului recurentei de a mai cere contravaloarea indexată a redevenţelor, excepţie care va fi analizată în strânsă legătură cu motivele de recurs în cele ce urmează.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi dispoziţiilor legale incidente se găseşte fondat.
În privinţa primei critici, potrivit căreia acţiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă, fiind încălcat art. 111 C. proc. civ., aceasta este greşită faţă de obiectul acţiunii care vizează îndeplinirea unei obligaţii „de a face" nefiind deci incidente în cauză, dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., astfel că nu se poate vorbi de o încălcare a acestora.
Privitor însă, la criticile legate de interpretarea clauzelor contractului cu consecinţe în planul admiterii acţiunii, care se întemeiază, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., se constată că sunt justificate.
S-a susţinut de către reclamantă, iar instanţa de apel a confirmat prin soluţia dată că, din interpretarea corectă a contractului, rezultă doar posibilitatea şi nu obligaţia de indexare a redevenţei, de care pârâta putea uza doar pe parcursul derulării contractului şi nu la sfârşitul acestuia, nefiind posibilă indexarea retroactivă, o indexare la indexare, iar dreptul la acţiune pentru plata indexărilor s-a şi prescris, apărare făcută în recurs.
Ori, din observarea art. 6 din contract potrivit căreia evoluţia ratei inflaţiei înregistrată ulterior perfectării contractelor poate determina indexarea redevenţelor locative rezultă fără dubiu că părţile au convenit asupra indexării obligaţiei de plată a redevenţei operantă deci, la valoarea şi în raport de toată durata contractului, neputându-se reţine faţă de conţinutul art. 6 că plata acesteia era la latitudinea utilizatorului, ci a locatorului, fiind prevăzută în favoarea acestuia şi nu invers, iar odată asumată trebuia executată ne mai fiind necesară încheierea unui act adiţional, conform art. 12 din contract.
Totodată, faţă de această interpretare a convenţiei, în conformitate cu art. 979 C. civ., plata redevenţei, indexată lună de lună sau la finele contractului, constituind chiar obiectul acestuia, are aceleaşi efecte juridice în planul executării obligaţiei.
De altfel, din nici una din clauzele contractului nu rezultă că părţile au convenit plata lună de lună şi deci, pârâta nu ar mai fi în drept să le pretindă la sfârşitul contractului, o asemenea interpretare contravenind şi dispoziţiilor art. 7 din contract potrivit cărora, în cazul în care, la expirarea contractului de leasing imobiliar, utilizatorul îşi exprimă intenţia de a cumpăra bunul, locatorul trebuie să aibă în vedere vărsămintele efectuate ulterior cu titlu de redevenţă şi amortizările.
Prin urmare, potrivit acestei clauze preţul vânzării imobilului nu este în mod obligatoriu egal cu sumele vărsate în contul redevenţelor la valoarea stipulată, părţile neputând anticipa valoarea de circulaţie a imobilului la sfârşitul contractului, încât este evident că la această dată când se exprimă voinţa de a cumpăra trebuie făcută şi regularizarea. regularizarea se face potrivit celor rezultate din contract, între sumele efectiv vărsate şi redevenţele indexate pe toată durata contractului, fără a se indexa în acelaşi timp şi sumele vărsate (cu excepţia celor care au fost plătite indexat) deoarece s-ar lipsi de efecte juridice convenţia, ori clauzele acesteia trebuie interpretate şi în concordanţă cu art. 978 C. civ., în sensul în care să producă efecte. Această interpretare corectă a contractului contrazice susţinerea că s-ar produce o indexare la indexare, retroactivă şi că dreptul ar fi prescris.
Punându-se temei pe concluziile expertizei contabile, care a stabilit, dimpotrivă, că preţul a fost achitat, tocmai ca urmare a denaturării de către instanţa de apel a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului aşa cum s-a arătat, care se opune cu putere de lege părţilor, potrivit art. 969 C. civ., soluţia recurată este supusă criticilor formulate care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis şi Decizia modificată în sensul că se va admite apelul şi se va schimba sentinţa, respingându-se acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.C. SA Reşiţa.
Modifică Decizia nr. 361 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1777 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Caraş, pe care o schimbă, în tot, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5673/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5739/2005. Comercial → |
|---|
