ICCJ. Decizia nr. 5673/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5673/2005
Dosar nr. 10883/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1269 din 21 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul V.V., Judeţul Prahova, în contradictoriu cu pârâţii SC A.R.A. SA Bucureşti şi SC A. SA, S.A.R. Ploieşti, în sensul că au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului următoarele sume: 45.376 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii, 30.350 dolari S.U.A. sumă calculată conform OG nr. 9/2000, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la data plăţii efective, precum şi a sumei de 99.478.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că părţile au încheiat la data de 12 iulie 2002 poliţa de asigurare, pentru construcţia aflată în Câmpina, Judeţul Prahova, pentru o sumă asigurată de 45.376 dolari S.U.A. A mai fost la aceeaşi dată încheiată şi poliţa de asigurare, având suma asigurată de 30.250 dolari S.U.A., iar suplimentar asigurătorul a asigurat bunurile asiguratului şi privind pagubele produse de inundaţie, aluviuni sau pătrunderea fortuită a apei în spaţiile specificate.
Elementele contractului au fost în mod cert stabilite între părţi, respectiv prima de asigurare, pe care reclamantul a achitat-o la termenele menţionate în contract, suma asigurată precum şi riscul asigurat. Astfel, unul dintre riscurile asigurate prin suplimentul la contractul de asigurare era pătrunderea fortuită a apei în spaţiul asigurat. Cum expertul desemnat în cauză a constatat că s-a produs riscul asigurat, risc ce a cauzat degradarea iremediabilă a celor două corpuri de clădire, impunându-se demolarea lor, reiese că asigurătorul este obligat la plata sumei asigurate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 695 din 1 octombrie 2004 a admis apelul declarat de SC A.R.A. SA Bucureşti şi SC A. SA S.A.R. Ploieşti, împotriva sentinţei nr. 1269 din 21 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială, pe care a schimbat-o în tot şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată. De asemenea a fost obligat intimatul reclamant să plătească apelantei pârâte suma de 177.272.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că fenomenul ce s-a manifestat în cazul celor două clădiri aparţinând reclamantului şi care a dus la degradarea totală a corpului A şi parţială a corpului B. În timp ce expertiza C.S. concluzionează că avarierea corpurilor de clădiri în litigiu, se încadrează la risc asigurat, alunecare de teren, expertul tehnic M. desemnat de reclamant să asiste la efectuarea expertizei, precizează că motivul degradărilor reprezintă tot un risc asigurat, dar acela al pătrunderii apei în spaţiul asigurat.
Aceste consemnări ale experţilor sunt contrazise de coraportul de expertiză judiciară întocmită de experţii tehnici M.G. şi M.I., consilieri desemnaţi de pârâtă la efectuarea lucrării şi care au precizat că, în ce priveşte clădirea A, degradările la structura de rezistenţă se datorează zidăriei portante, care prezintă defecţiuni de construcţie, atât la pereţii exteriori, cât şi a fundaţiei zonei fără subsol. În executarea fundaţiei nu au fost respectate normativele specifice precum şi sarcina dată fundaţiei. Referitor la clădirea B experţii au apreciat că structura de rezistenţă din cadre de beton armat este executată la dimensiuni necorespunzătoare, care şi-au format articulaţii plastice, lângă noduri, prin apariţia de fisuri, realizând astfel o altă repartiţie la eforturi. Dar fără ca din această cauză construcţia să fie în pericol. Clădirea descrisă intră în categoria de defecte de proiectare şi nu se risc asigurat.
O altă categorie de degradări provin de la apele subterane naturale şi de la cele de suprafaţă. Infiltraţiile au generat degradări deoarece camerele corpului A nu au hidroizolare verticată şi orizontală, potrivit normativelor, iar la corpul B crăparea zidăriei s-a datorat infiltraţiilor suplimentare, urmare a lipsei de întreţinere şi exploatare a casei. Fisurile şi crăpăturile la pereţii scărilor au fost determinate de faptul că acestea au o greutate mare concentrată, ele nefiind dimensionate în mod corespunzător, încadrându-se în categoria defectelor de execuţie. Fenomenul s-a produs în timp şi a determinat degradarea clădirilor, elemente care nu se regăsesc în expertiza întocmită de C.S. şi a consilierului M., aceştia concluzionând fără a motiva asupra existenţei fenomenului de sufozie.
Împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a promovat recurs reclamantul V.V., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectul că în mod greşit au fost primite concluziile consilierului tehnic al pârâtei fără o analiză critică şi fără confruntarea punctelor de vedere opuse, în realitate avarierea celor două imobile încadrându-se în riscul asigurat, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC A.R.A. SA Bucureşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, le găseşte întemeiate, recursul declarat de reclamantul V.V., urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că la data de 12 iulie 2002, între părţi a fost încheiată poliţa de asigurare pentru imobilul denumit corpul A, pentru suma asigurată de 45.376 dolari S.U.A., pentru perioada asigurată de la 18 iulie 2002 la 17 iulie 2003 şi pentru riscurile asigurate descrise la cap. I pct. 1 şi 2 din condiţiile de asigurare. De asemenea a mai fost încheiat şi un supliment privind asigurarea pentru cazurile de fenomene naturale, precizate de asigurător la pct. B intitulat „Inundaţie", în sensul că asigurătorul asigură bunurile asiguratului pentru pagubele produse de inundaţie, aluviuni sau pătrundere fortuită a apei în spaţiul asigurat.
Tot la data de 12 iulie 2002, între aceleaşi părţi a fost încheiată poliţa de asigurare, pentru imobilul denumit corpul B, pentru suma asigurată de 30.250 dolari S.U.A., pentru perioada asigurată de la 18 iulie 2002 la 17 iulie 2003, pentru riscurile asigurate descrise la cap. I pct. 1 şi 2 din Condiţiile de asigurare. A mai fost încheiat şi un supliment privind asigurarea pentru cazurile de fenomene naturale, precizate de reclamantă la pct. b intitulat „Inundaţie", cu specificaţia că asigurătorul asigură bunurile asiguratului pentru pagubele produse de inundaţie, aluviuni sau pătrunderea fortuită a apei în spaţiul asigurat.
În acest context, a fost solicitată de ambele părţi, iar instanţa de fond a încuviinţat, efectuarea unei expertize de construcţii, având ca obiective cele stabilite conform încheierii dată în şedinţa publică din 25 noiembrie 2003 de Tribunalul Prahova. Ulterior, prin încheierea din 9 decembrie 2003, la cererea părţilor s-au admis şi experţi consilieri.
Greşit a procedat instanţa de apel atunci când a înlăturat, cu o motivare neconvingătoare, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic C.S., acreditând opinia experţilor tehnici ing. M.G. şi ing. M.I., cuprinsă într-un coraport de expertiză judiciară, fără o analiză critică comparativă a întregii documentaţii existente la dosarul cauzei.
De esenţa unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi de drept în cauză, o reprezintă examinarea atentă a modului în care, experţii, pe bază de constatări directe şi nemijlocite, raportat la actele depuse de părţi, au dat răspunsuri clare la obiectivele stabilite de instanţă.
Amplu documentat şi bine argumentat experta C.S., a valorificat atât constatările în teren, măsurătorile efectuate, relaţiile date de părţi, piesele scrise aflate la dosarul cauzei, evocând împrejurarea că în subteranul zonei există un mediu acvifer permanent şi continuu, alimentat prin infiltrarea eficace a precipitaţiilor şi într-o mai mică măsură, prin drenarea apelor cantonate în pietrişurile de la partea superioară a terasei. Cele două corpuri de clădire au fost descrise amănunţit, începând cu anul construcţiei, regimul de înălţime, instalaţiile electrice, fundaţii, prezentarea grinzilor, şarpantelor, a învelitorii din tablă, instalaţii de încălzire, precum şi degradările efective. Relevant este şi faptul că la momentul expertizei s-a constatat în interiorul corpului A, la nivelul beciului, infiltrarea apei, care avea o adâncime de 10-15 cm. Tot din partea posterioară, pe sub corpul A, s-a format o sursă de apă care curge continuu, având nivelul variabil în funcţie de infiltraţiile din amonte. În concluzia raportului, apare că avarierea corpurilor de clădire în litigiu, se încadrează la risc asigurat, alunecare de teren, alunecare produsă prin infiltrarea accidentală a apei care a influenţat tasarea fundaţiilor, care la rândul ei a acţionat asupra structurii de rezistenţă a clădirilor şi chiar a curţii interioare.
Coraportul de expertiză al experţilor ing. M.G. şi ing. M.I., în răspunsul la obiectivele expertizei, au concluzionat că degradările imobilelor sunt datorate unor deficienţe de construcţie, în special nerespectării la execuţia fundaţiei a normativului, a suprasarcini dată de fundaţie, a intensificării traficului pe drum şi executarea la dimensiuni necorespunzătoare a structurii de rezistenţă, toate aceste defecte fiind defecte de proiectare, care nu este un risc asigurat.
Aceste aprecieri nu pot fi însă reţinute, deoarece experta cauzei, inginer tehnic constructor C.S., a explicat că deşi arhitectura este nesimetrică ca repartiţie a volumelor, maselor, atât în plan cât şi pe verticată (corp A) planşele alcătuite din plăci de beton armat asigură rigiditatea şi rezistenţa corespunzătoare obţinerii efectului de diafragmă, reuşind să împiedice efectul de dezintegrare structurală.
Mai mult, încheierea asigurărilor pe clădire, reînnoite, s-a efectuat de către societatea de asigurări, pe baza unui raport de inspecţie de risc, întocmit de un inspector al reclamantei, care a constatat starea fizică şi faptică din teren, acceptând încheierea poliţelor de asigurare.
Chiar experţii desemnaţi de pârâtă au localizat pe sub clădirile A şi B trei vine de apă naturală şi infiltraţiile au generat degradări, fără însă a le încadra la risc asigurat, fiind lipsite de importanţă.
În coraportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. M.N. a concluzionat că degradările sunt cauzate de pătrunderea fortuită a apei în spaţiul asigurat, situaţie care constituie risc asigurat conform contractului.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantul V.V., împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că respinge apelul pârâtei SC A. SA Ploieşti.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., obligă intimatele la plata sumei de 26.237.135 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul V.V., împotriva deciziei nr. 695 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei SC A. SA Ploieşti.
Obligă intimatele la 26.237.135 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5638/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5735/2005. Comercial → |
|---|
