ICCJ. Decizia nr. 6062/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.6062/2005
Dosar nr. 1885/2005
Şedinţa publică din 21 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 7 iulie 2004 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA prin lichidator SC C. SRL Braşov şi pârâta SC M.S. SRL Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 1.506.530.574 lei, reprezentând contravaloare marfă şi la 41.175.611 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 19 din 22 februarie 2005 a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că acţiunea reclamantei nu este prescrisă, că prin emiterea O.P. din 7 august 2000 privind plata sumei de 2.000.000 lei, a operat o întrerupere a cursului prescripţiei pentru întreaga sumă neachitată. Că din acest moment începe să curgă un nou curs al prescripţiei care expiră la data de 6 august 2003, dată la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, fiind fără relevanţă sub aspectul prescripţiei faptul că aceasta a fost restituită.
Pe fondul litigiului, instanţa a apreciat că pârâta datorează suma pretinsă de reclamantă, cu atât mai mult cu cât a efectuat plăţi parţiale şi deşi aceasta a contestat caracterul incert al creanţei sau a invocat că o parte din marfa livrată de reclamantă nu a fost corespunzătoare din punct de vedere calitativ, nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Pârâta SC M.S. SRL cu sediul în Braşov a formulat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
S-a invocat în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., că instanţa nu a analizat în mod concret excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune raportat la fiecare scadenţă a plăţii şi a apreciat numai că prin plata parţială s-ar fi întrerupt cursul prescripţiei asupra întregii sume.
A arătat recurenta că, în speţă sunt în discuţie prestaţii succesive şi în raport de dispoziţiile art. 12 din decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune se stinge printr-o prescripţie diferită.
În mod greşit s-a apreciat că pârâta a recunoscut debitul, cât timp aceasta nu a depus nici un înscris prin care să recunoască în mod explicit cuantumul datoriei pretinse de reclamantă, iar ordinul de plată reţinut de instanţă nu poate fi calificat ca un act întrerupător de prescripţie, deoarece în cuprinsul său nu s-a menţionat factura asupra căreia s-a efectuat plata.
S-a susţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată peste termenul general de prescripţie iar „restituirea acţiunii" în vederea achitării taxei de timbru, nu este un act întrerupător al cursului prescripţiei.
A invocat recurenta în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii faţă de împrejurarea că aceasta fiind în posesia unor bilete la ordin, avea la îndemână procedura specială prevăzută de Legea cambiei şi biletului la ordin, respectiv investirea cu formulă executorie şi punerea lor în executare.
Că instanţa a unit această excepţie cu fondul, fără însă a o soluţiona.
Pe fondul litigiului, s-a susţinut că între părţi nu a existat un contract şi deci faţă de dispoziţiile art. 46 C. com., obligaţiile comerciale se probează cu facturi acceptate.
Că nu s-a precizat în angajamentul de plată invocat de reclamantă cuantumul debitului, creanţa nu este certă şi nu a fost recunoscută aşa cum greşit au reţinut ambele instanţe.
Prin întâmpinare, intimata SC A. SA a solicitat respingerea recursului, întrucât Decizia atacată este legală şi temeinică.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 6 august 2003, dar cu adresa din 11 august 2003, Tribunalul Braşov i-a restituit-o cu menţiunea de a timbra corespunzător şi a indica natura pretenţiilor.
Acţiunea a fost ulterior înregistrată la data de 5 septembrie 2003, când i s-a acordat termen la 8 octombrie 2003.
Faţă de dispoziţiile art. 114 alin. (2) C. proc. civ., data care trebuie avută în vedere de instanţă, privind formularea acţiunii este cea a primei înregistrări, respectiv 6 august 2003.
În raport de această dată instanţa de apel, trebuia să examineze excepţia de prescripţie invocată de pârâtă în temeiul art. 3 din decretul nr. 167/1958, dacă în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din acelaşi act normativ referitor la prestaţii succesive şi apărările invocate de aceasta privind pretinsa recunoaştere a debitului.
Având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de pârâtă, a se casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Celelalte critici invocate privind nepronunţarea instanţei asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii şi cele referitoare la fondul litigiului vor fi examinate ca apărări ale pârâtei de către instanţa care va rejudeca litigiul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC M.S. SRL Bucureşti.
Casează Decizia nr. 19/ Ap din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6045/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6063/2005. Comercial → |
|---|
