ICCJ. Decizia nr. 6043/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 6043/2005
Dosar nr. 11025/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 3 decembrie 2004, SC A. SA cu sediul în Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul M.B. să se dispună anularea deciziei nr. 1503 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
În motivare contestatoarea arată că judecarea cauzei la termenul din 28 aprilie 2004 s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce priveşte citarea acesteia.
S-a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că a fost reprezentată de avocat care a depus delegaţia la termenul din 27 noiembrie 2002, întrucât ulterior, contractul de asistenţă juridică nu s-a mai încheiat, iar recurenta trebuia să fie citată.
În drept, contestaţia este întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
Din actele dosarului Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 6996 din 3 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.B. şi pârâta SC A. SA cu sediul în Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 5.523 dolari S.U.A., reprezentând cotă profit minim garantat pentru perioada martie – iulie 1999 şi penalităţi de întârziere aferente exprimat în monedă naţională şi la 78.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea privind evacuarea ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 848 din 15 mai 2001 a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a obligat pe pârâtă la 3.291,24 dolari S.U.A., reprezentând cota de profit restantă pe perioada februarie 1997 – iulie 1999 şi la 8.191,03 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere pe perioada februarie 1997 – iulie 2000 în echivalent lei la data plăţii.
Prin Decizia nr. 1503 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA Bucureşti împotriva hotărârii instanţei de apel.
Examinând contestaţia de faţă, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., text de lege pe care se întemeiază cererea de faţă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Art. 89 alin. (2) C. proc. civ., prevede că înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură.
În speţă la primul termen de soluţionare a recursului 27 noiembrie 2002, contestatoarea SC A. SA Bucureşti a fost prezentă în instanţă prin apărător cu delegaţie pe care s-a aplicat ştampila societăţii, aşa încât în raport de dispoziţiile legale menţionate, aceasta nu mai trebuia să fie citată pentru termenele următoare, respectiv cel din 28 aprilie 2004 când s-a soluţionat recursul.
Susţinerea contestatoarei că pe parcursul soluţionării litigiului contractul de asistenţă juridică nu s-a mai încheiat şi deci trebuia să fie citată este o simplă apărare, care nu a fost dovedită.
Pentru considerentele reţinute se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi urmează a se respinge ca nefondată contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC A. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1503 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6041/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 6044/2005. Comercial → |
|---|
