ICCJ. Decizia nr. 6063/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.6063/2005
Dosar nr. 227/2003
Şedinţa publică din 22 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 20 decembrie 2000, reclamantul S.L.I.B. din cadrul SC S. SA, sucursala Bucov, a chemat în judecată pârâtele SC S. SA Bucureşti şi SC P.C.N. SRL Ploieşti, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere din 9 august 2000, încheiat de pârâte şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
În motivarea acţiunii s-a invocat nulitatea contractului, determinat de faptul că pârâta SC S. SA Bucureşti fiind în procedura reorganizării judiciare, contractul de închiriere putea să fie încheiat numai de administratorul judiciar, numit de judecătorul sindic, ori, contractul a fost nelegal semnat de directorul societăţii. Pe de altă parte, prin încheierea contractului au fost încălcate drepturile salariaţilor, siguranţa locului de muncă. S-a mai invocat neindividualizarea obiectului contractului.
În cauză a fost formulată cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei de către A.P.A.P.S., susţinându-se că, prin contractul de închiriere, a cărui nulitate este cerută, s-au încălcat prevederile legale din domeniul raporturilor de muncă, astfel cum sunt prevăzute în C.C.M. al SC S. SA Bucureşti pe anul 2000, înregistrat la 4 iulie 2000 la D.G.M.P.S. Bucureşti, potrivit căruia orice modificare a contractului trebuie supusă negocierii părţilor semnatare. Ori, semnatarul contractului de închiriere are obligaţia de a respecta prevederile C.C.M.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 532 din 2 aprilie 2001 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta SC P.C.N. SRL şi a respins ca nefondată acţiunea şi cererea de intervenţie formulată de A.P.A.P.S. Bucureşti.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei este nefondată, întrucât aceasta are un interes actual şi legitim în a ataca convenţia dintre pârâte.
Pe fond, instanţa a reţinut că acţiunea este fără temei.
Aceasta întrucât, la data de 3 mai 2000, Tribunalul Bucureşti, prin încheiere a dispus închiderea procedurii reorganizării (dosar nr. 2704/1998), astfel că contractul de închiriere din 9 august 2000, legal a fost încheiat de conducerea SC S. SA.
S-a reţinut că nu au fost lezate drepturile şi interesele salariaţilor, întrucât litigiul priveşte închirierea unor active, iar nu o vânzare a acestora sau a pachetului majoritar de acţiuni, caz în care se pune problema garantării drepturilor salariaţilor. Dar, chiar aşa fiind, părţile au prevăzut în contractul de închiriere o clauză pentru protejarea drepturilor salariaţilor.
În ce priveşte cererea de intervenţie A.P.A.P.S., s-a reţinut că formularea acesteia, în calitate de acţionar majoritar al SC S. SA, nu-şi are temei în cazul unui contract de închiriere, care nu-i lezează interesele.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, reclamanta şi intervenienta.
Prin Decizia nr. 59 din 17 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins apelurile ca nefondate.
S-a reţinut de instanţa de apel că, criticile privind nedeterminarea contractului sunt fără temei, la baza contractului, încheiat urmarea unei licitaţii din 2 august 2000, aflându-se caietul de sarcini elaborat de SC S. SA, în care s-a concretizat obiectul licitaţiei.
Pe de altă parte în anexa 2 la contractul de închiriere, s-au nominalizat toate mijloacele fixe ce se închiriază.
În ce priveşte drepturile salariaţilor, instanţa a reţinut că în cazul unui contract de închiriere şi nu de privatizare, nu-i sunt opozabile prevederile contractului colectiv de muncă.
S-a mai reţinut că sunt nefondate criticile reclamantei privind lezarea drepturilor salariaţilor, prin faptul că locatara SC P.C.N. SRL nu a reuşit, până în prezent, să intre în posesia activelor licitate şi închiriate, fiind prejudiciată prin trecerea timpului şi neexecutarea contractului.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs reclamantul S.L.I.B. din SC S. SA şi intervenienta A.P.A.P.S. Bucureşti.
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- contrar prevederilor art. 964 C. civ., contractul nu are un obiect determinat în cuprinsul contractului nefiind precizat obiectul concret al acestuia, făcându-se referire la anexe care nu au fost completate;
- în virtutea rolului activ, instanţa urma să constate nulitatea absolută a licitaţiei din 2 august 2000, ce a stat la baza contractului de închiriere, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile privind bonitatea şi credibilitatea SC P.C.N. SRL, care nu avea achitate obligaţiile fiscale;
- nu s-au prevăzut clauze în contractul de închiriere care să asigure respectarea C.C.M. (protecţia salariaţilor pentru a nu fi disponibilizaţi minimum 3 ani). În contract menţinerea personalului a fost prevăzută numai pe o perioadă de un an.
Recurenta intervenientă A.P.A.P.S. Bucureşti prin recursul formulat a susţinut, în esenţă, că prin contractul de închiriere nu s-au respectat prevederile C.C.M. şi convenţiile O.I.M. ratificate de România.
Că, nefondat instanţele nu au asimilat închirierea unor active cu situaţiile de reorganizare sau privatizare, care impun anumite obligaţii noilor subiecţi în C.C.M.
Ambele recursuri sunt nefondate şi urmează să fie respinse pentru următoarele motive:
Privitor la recursul reclamantei:
Potrivit art. 948 C. civ., condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat, o cauză licită.
Nu s-a făcut dovada de către recurentă, privind lipsa unuia din elementele esenţiale ale convenţiei, respectiv contractul de închiriere din 9 august 2000.
Susţinerea privind lipsa obiectului contractului este de respins, întrucât acesta este prevăzut în anexa 2 la contract, conform trimiterii din art. 2.1 din contract, anexă în care sunt cuprinse lista activelor închiriate cu identificarea acestora.
Pe de altă parte, anterior contractului de închiriere, s-a organizat de către SC S. SA, licitaţia cu strigare din 2 august 2000, în vederea închirierii activelor sucursalei Bucov, astfel cum rezultă din procesul verbal de adjudecare din 2 august 2000.
Conform acestui proces verbal, comisia de licitaţie, compusă din 5 persoane, preşedinte SC S. SA, directorul tehnic, reprezentantul F.P.S. şi S.I.F. M. şi directorul sucursalei Doiceşti, au constatat îndeplinite condiţiile legale de participare la licitaţie şi a declarat ca adjudecatar, pentru închirierea activelor sucursalei Bucov, la preţul de 4750 dolari S.U.A. /lună fără T.V.A., pe pârâta SC P.C.N. SRL.
Deci, nu se poate susţine că SC S. SA nu a ştiut ce active sunt scoase la licitaţie pentru închiriere, iar pe de altă parte, în contractul de închiriere, acestea au fost menţionate, după cum s-a arătat, în anexa 2.
Susţinerile recurentei reclamante în sensul că licitaţia este nelegală, iar instanţa trebuia, în virtutea rolului activ, să constate nulitatea acesteia, sunt de respins.
În primul rând, obiectul acţiunii priveşte nulitatea contractului de închiriere şi nu licitaţia din 2 august 2000, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., „judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii". Licitaţia nu a fosta atacată, în termenele şi în condiţiile legale, astfel că şi-a produs efectele.
În ce priveşte neasigurarea, prin contractul de închiriere, a protecţiei salariaţilor, conform C.C.M., susţinerile sunt nefondate.
Nu se invocă ce anume drepturi au fost nesocotite şi, de altfel, aceste susţineri nu au temei, dat fiind faptul că pârâta locatară, din 2000, nici nu a intrat în posesia spaţiilor închiriate, după cum reţine curtea de apel, situaţie necontestată de recurentă.
Sub acest aspect, este de respins şi recursul intervenientei A.P.A.P.S., care susţine că instanţa trebuia să asimileze închirierea unor active, cum sunt cele în cauză, cu reorganizarea sau privatizarea acestora şi să constate nerespectarea C.C.M.
Criticile sunt nefondate, întrucât asigurarea protecţiei salariaţilor pe o perioadă de 3 ani, conform C.C.M. este prevăzută prin art. 84 numai în caz de reorganizare sau privatizare, situaţie în care „drepturile şi obligaţiile prevăzute în C.C.M. se transmit noilor subiecţi de drept rezultaţi din aceste operaţiuni juridice".
Ori, în cazul închirierii, nu se produc efecte juridice în patrimoniul societăţilor comerciale, obligaţiile şi drepturile părţilor, fiind stabilite numai determinat de contractul de locaţiune.
Aşa fiind, hotărârea atacată se reţine ca temeinică şi legală, astfel că recursurile urmează să fie respinse ca nefondate, cu obligarea recurentelor la plata către intimata SC P.C.N. SRL Ploieşti, a sumei de 850 RON, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul S.L.I.B. şi intervenienta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 59 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC P.C.N. SRL Ploieşti suma de 850 RON, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 22 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6062/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2694/2005. Comercial → |
|---|
