ICCJ. Decizia nr. 896/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 896/2005
Dosar nr. 10660/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 iulie 2003, reclamanta S.I.F. T. SA, a chemat în judecată pârâta SC R. SA Buzău, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii A.G.A. extraordinară din data de 2 iulie 2003, referitoare la modificarea art. 12 alin. (2) lit. k) din statutul societăţii care vizează atribuţiile A.G.A. şi art. 17 alin. (1) lit. c), care se referă la limitele unor atribuţii acordate C.A.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că pârâta este o societate deţinută public, fiind acţionar la aceasta cu o cotă de 30,69% din capitalul social.
La data de 2 iulie 2003 A.G.A. a hotărât ca în competenţa C.A. să intre încheierea actelor juridice cu titlu oneros sau gratuit prin care să se transmită sau să se dobândească un drept de proprietate, un drept real sau de creanţă, sau schimb, să constituie în garanţie, să închirieze, să transmită şi să dobândească, să ia în leasing având drept obiect bunuri a căror valoare depăşeşte suma de 2.000.000 dolari S.U.A., acte care se vor putea încheia numai după avizarea favorabilă de către adunarea generală.
Reprezentantul reclamantei care a participat la lucrările adunării generale a votat contra, motivat de faptul că s-au încălcat dispoziţiile art. 110-115 din Legea nr. 31/1990 şi ale OUG nr. 28/2000, deoarece şi-a anihilat propriile atribute stabilite prin lege, iar prin măsurile dispuse sunt excluşi de la actele de conducere ale societăţii acţionarii, încălcându-se dreptul de proprietate garantat de Constituţie, precum şi art. 98 din OUG nr. 28/2002.
Tribunalul Buzău prin sentinţa nr. 2110 din 8 septembrie 2003 a respins acţiunea, ca nefondată, cu motivarea potrivit căreia art. 98 din OUG nr. 28/2002 prevede că deţinerea de valori mobiliare emise de societăţile deţinute public constituie investiţii în scopul deţinerii de profit, iar prin hotărârea adoptată nu se poate vorbi despre o diminuare a profitului societăţii pârâte prin împuternicirea consiliului de administraţie de a încheia acte juridice până la plafonul de 2.000.000 dolari S.U.A., prin luarea acestei măsuri nefiind încălcate nici dispoziţiile art. 115 din OUG nr. 28/2002.
Această prevedere limitează dreptul de a încheia acte juridice numai directorilor şi administratorilor şi nu C.A.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta criticile vizând modul eronat în care au fost interpretate dispoziţiile art. 115 din OUG nr. 28/2002, făcându-se o confuzie între administrator şi C.A. ca organ colegial de conducere al societăţii şi că s-a făcut o aplicare greşită a legii, la stabilirea limitelor competenţei acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 83 din 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul, a modificat în tot sentinţa atacată şi pe fond a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea în parte a hotărârii A.G.A. din 2 iulie 2003, privind modificarea art. 12 alin. (2) lit. k) şi art. 17 alin. (1) lit. c) din actele constitutive ale pârâtei intimate.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că plafonul de 2.000.000 dolari S.U.A., stabilit în competenţa C.A., prin hotărârea A.G.A. este cu mult superior valorii maxime prevăzută de art. 115 din OUG nr. 28/2002, adică de 10 ori plafonul legal care era de numai 118.000 dolari S.U.A.
S-a înlăturat interpretarea instanţei de fond, potrivit căreia art. 115 din OUG nr. 28/2002, priveşte numai administratorii şi directorii societăţii şi nu C.A. ca organ colegial de conducere, deoarece potrivit art. 134 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori temporari şi irevocabili, iar atunci când sunt mai mulţi administratori, ei formează un C.A., din motivarea instanţei de fond rezultând că un singur administrator ar putea avea mai multe drepturi decât Consiliul din care face parte.
Cu petiţia înregistrată la data de 24 decembrie 2003 pârâta a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate ca temei legal art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că în domeniul dreptului privat normele de drept au în special caracter dispozitiv şi nu imperativ, iar atât Legea nr. 31/1990 cât şi OUG nr. 28/2002 lasă la atitudinea A.G.A. modalitatea în care funcţionează societatea comercială.
Ori hotărârea A.G.A. este legală şi temeinică întrucât autorizează în prealabil C.A. să angajeze patrimoniul societăţii peste limita prevăzută de lege, autorizare care este în spiritul şi litera legii întrucât este prealabilă şi vizează situaţia actelor juridice menţionate de art. 115 din OUG nr. 28/2002. Mai mult acţionarii sunt protejaţi întrucât sunt toţi reprezentanţi în C.A., în proporţii legale şi corecte în acelaşi timp.
Recursul este nefondat.
Conform art. 115 din OUG nr. 28/2002 actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanţie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societăţii, a căror valoare depăşeşte individual sau cumulat pe durata unui exerciţiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate mai puţin creanţe, vor fi încheiate de administratori sau directorii societăţii numai după aprobarea prealabilă de către A.G.A. extraordinară.
Acest text nu se referă la o delegare de competenţă, în sensul art. 114 din Legea nr. 31/1990 republicat cu modificările şi completările ulterioare respectiv mutarea sediului societăţii, schimbarea obiectului de activitate al societăţii, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni, ci are în vedere o validare, aprobare prealabilă a actelor administratorilor.
Astfel, competenţele administratorilor societăţilor deţinute public, sunt plafonate la 20% din totalul activelor imobilizate, mai puţin creanţele, iar orice act individual încheiat de către administratori ce depăşeşte această limită, ad validitatem, trebuie aprobat de acţionarii societăţii întruniţi în A.G.A. extraordinară.
Reţinând că o mărire a competenţei administratorilor, aşa cum s-a efectuat prin hotărârea A.G.A. din 2 iulie 2003 este în contradicţie cu dispoziţiile legale imperative ale legii, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală, urmând a fi confirmată de instanţa de recurs.
În considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R. SA Buzău, împotriva deciziei nr. 83 din 21 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 963/2005. Comercial → |
|---|
