ICCJ. Decizia nr. 883/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 883/2005
Dosar nr. 9834/2004
Şedinţa de la 11 februarie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 259 din 5 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bacău s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC E.T. SRL Buhuşi, împotriva pârâtei SC S. SRL Italia şi în consecinţă s-a dispus reducerea preţului din contractul de vânzare cumpărare, încheiat între părţi la data de 11 ianuarie 2001, de la suma de 257.300.000, la suma de 161.800.000 lei, proporţional cu valoarea bunurilor nepredate de vânzătoare, cumpărătoarei, şi anume o maşină de spălat – 20.000.000, maşină de cusut – 36.000.000, maşină orlo tasche - 18.000.000, maşină stira tasche - 12.000.000 şi maşină de cusut – 9.500.000, precum şi cheltuielile de judecată, în sumă de 5.345.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că părţile au încheiat nu contract de vânzare cumpărare la data de 11 ianuarie 2001, având ca obiect cumpărarea unor utilaje industriale, pentru fabricarea textilelor, cu o valoare de 257.300.000 ITL.
Pârâta a predat reclamantei o parte din bunuri – uzate, fără a fi prevăzută clauză referitor la bunurile ce se vând dacă sunt noi sau uzate.
Însă, părţile au prevăzut în contract ca bunurile să fie recepţionate între 28 ianuarie – 3 februarie 2001, cu dreptul cumpărătoarei, conform art. 7, de a refuza recepţia bunurilor în cazul în care constată deficienţe grave, ce nu pot fi remediate, lucru pe care l-a făcut reclamanta.
Instanţa de fond a mai reţinut că în cauză nu poate opera reducţiunea preţului utilajelor vândute, pentru defecţiunile prezentate, despre viciile apărute, cumpărătorul trebuind să se convingă prin încercarea normală a bunurilor, în cauză nefiind întrunite dispoziţiile art. 1352 C. civ.
Reducerea preţului din contract, a fost însă admisă, în baza art. 1327 C. civ., pentru bunurile nepredate.
În ce priveşte cererea reclamantei de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare, tribunalul a reţinut că nu este întemeiată, deoarece reprezentarea părţilor la încheierea actului, a fost clară, obiectul bine determinat, neavându-se în vedere bunuri diferite sub aspectul identităţii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a susţinut că trebuie să se dispună şi reducţiunea preţurilor utilajelor pe care le-au achiziţionat, având în vedere că substanţa contractului a fost atinsă, în sensul că s-au livrat utilaje uzate, în loc de utilaje noi.
Contractul nu a fost denunţat, reclamanta afirmându-şi poziţia încă de la debutul conflictului dintre părţi, chiar dacă acest lucru s-a făcut pe o cale procedurală greşită, respectiv într-o somaţie de plată.
În plus, pârâta ar fi putut să solicite rezilierea contractului şi returnarea utilajelor, ca urmare a neplăţii unei rate de către reclamantă şi nu să solicite diferenţa de preţ.
Prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, s-a dovedit cu certitudine că utilajele livrate, sunt necorespunzătoare, instanţa de judecată nefăcând însă nici un comentariu cu privire la această probă.
Întrucât pârâta nu a îndeplinit cu bună credinţă contractul încheiat, livrând utilaje folosite la preţul unor utilaje noi, reclamanta a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În şedinţa publică din 1 iunie 2004, i s-a pus în vedere apelantei să timbreze apelul la valoarea preţului contestat. În şedinţa publică de astăzi, apelanta a precizat însă că nu înţelege să depună taxa de timbru, aceasta fiind prea mare.
În acelaşi timp, apelanta a arătat că înţelege să susţină apelul doar cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare, capăt de cerere pe care l-a timbrat.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 156 din 29 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, constatând următoarele:
Prima instanţă a analizat judicios actele şi lucrările dosarului, reţinând în mod corect că părţile au încheiat un contract de vânzare – cumpărare valabil, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 984 C. civ., privind capacitatea de a contracta, consimţământ valabil, obiect determinat şi cauză licită, şi că nu se impune constatarea nulităţii absolute a acestuia, aşa cum s-a solicitat.
În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs reiterând în esenţă aceleaşi motive ca în apel, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi, în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recursul este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ. lit. d), cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura.
În cauză, Curtea constată că recurenta nu s-a conformat cerinţelor legale prevăzute de textul enunţat mai sus, deşi a fost citată cu această menţiune, conform măsurii dispuse prin încheierea din 22 octombrie 2004, aşa cum rezultă din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare emisă pentru termenul de azi, aflată la dosar recurs.
Astfel că se va aplica sancţiunea nulităţii recursului declarat în cauză.
Aşa fiind, Curtea în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată, nul, recursul reclamantei declarat împotriva deciziei nr. 156 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 882/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 885/2005. Comercial → |
|---|
