ICCJ. Decizia nr. 894/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 894/2005
Dosar nr. 9121/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 iulie 2002, reclamanţii M.C. şi SC S.T. SRL Bacău a chemat în judecată pe pârâtul P.W., solicitând ca în baza hotărârii ce se va pronunţa să se dispună excluderea acestuia din societate şi să se încuviinţeze ca societatea să funcţioneze cu un singur asociat.
În motivarea acţiunii reclamantul susţine că în anul 1996 a fost cooptat în societate pârâtul şi s-a majorat totodată capitalul social. Ultimul act adiţional s-a încheiat la data de 10 noiembrie 1997 şi a privit majorarea capitalului social prin aportul asociatului pârât prin valoarea a două autocamioane R. şi a sumei de 3100 mărci germane, în locul altora care au fost retrase.
După această dată asociatul german care era şi administrator, şi-a însuşit bunuri din societate respectiv cele aduse ca aport în natură, şi a retras suma de 3100 mărci germane din capitalul social, plecând din ţară.
Deşi a fost convocat în vederea desfăşurării A.G.A., pentru modificarea actelor constitutive, pârâtul nu a dat curs convocării şi cum prin faptele sale a prejudiciat societatea sunt îndeplinite condiţiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, precizând că faptele imputabile nu sunt reale activitatea societăţii fiind condusă de reclamant fiind mandatat să conducă activitatea societăţii în numele său.
Prin cererea înregistrată sub nr. 3973/2003 reclamantul P.W. a chemat în judecată pârâţii M.C. şi SC S.T. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună excluderea acestuia din societate în temeiul art. 217 lit. c) şi d) şi în subsidiar să se dispună dizolvarea societăţii în temeiul art. 222 lit. e) din Legea nr. 31/1990.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că participarea sa la capitalul social este în procent de 83%, iar după ce l-a mandatat pe pârât să conducă societatea şi să-i gestioneze interesele a întrebuinţat bunurile societăţii în folosul său şi i-a îngrădit accesul la documentele societăţii, refuzându-i sistematic dreptul de a cunoaşte realitatea în legătură cu activitatea firmei.
Prin încheierea şedinţei publice din 16 mai 2003 s-a dispus conexarea dosarului nr. 3973/2003, la dosarul nr. 7269/2002.
Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 2789 din 7 noiembrie 2003 a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes invocate de pârâtul reclamant P.W. şi a admis acţiunea principală dispunând excluderea asociatului P.W. din SC S.T. SRL, autorizând funcţionarea societăţii cu un singur asociat.
A respins totodată acţiunea conexă ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond pe baza probelor administrate, inclusiv expertiza contabilă că asociatul german deşi într-un interval de timp a depus per total un aport în numerar în sumă de 10.930 mărci germane periodic a retras sume de bani sub diferite pretexte, cum ar fi aprovizionare marfă, plata unor facturi externe, cumpărături curente, avans deplasare Germania.
Conform raportului de expertiză societatea nu a înregistrat profit în perioada 1995 – 2003, decât în anul 1996 şi 1998 când a fost folosit pentru acoperirea pierderilor din anii anteriori, ba mai mult, asociatul român şi soţia acestuia, în calitate de director general, au susţinut cu lichidităţi, în sumă de 96.120.914 lei, activitatea firmei.
În ce priveşte aportul în natură, instanţa de fond, potrivit probatoriilor administrate, a reţinut că iniţial acesta a constat dintr-un autocamion şi o remorcă, care nu au putut fi înmatriculate în România situaţie în care prin act adiţional s-a hotărât înlocuirea acestuia cu două autocamioane marca R.
Autoturismul şi remorca au fost retrase de asociatul german, în timp ce asociatul român a făcut dovada participării cu un capital social de 600.000 lei şi un teren în valoare de 4.841.011 lei.
De asemenea s-a motivat că pârâtul nu a participat la A.G.A., deşi a fost convocat şi a fixat singur data la care să aibă loc.
În ce priveşte acţiunea conexă instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada culpei pârâtului asociat român sumele pe care pretinde că a creditat societatea reprezentau în realitate împrumuturi personale şi salariu pentru perioada cât a lucrat în Germania, şi că nu a fost în măsură să dovedească că nu a avut acces la documentele societăţii.
Având în vedere că prin acţiunea conexă s-a solicitat dizolvarea societăţii pe temeiul scăderii numărului asociaţilor la unul singur, instanţa a admis cererea reclamantului din acţiunea principală de a continua societatea cu un singur asociat.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâtul reclamant P.W. criticile vizând aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă apelantul arată că intimatul reclamant a întrebuinţat bunurile societăţii în folosul său fără consimţământul asociatului german s-a folosit de semnătura socială şi bunurile societăţii şi veniturile acesteia prin neînregistrarea în contabilitate a acestora.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 119 din 11 mai 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă criticată şi pe fond a respins acţiunea principală şi a admis acţiunea conexă şi a dispus excluderea pârâtului reclamant M.C. din societate.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar, a reţinut în ce priveşte acţiunea principală, apelantul pârât nu a comis nici o fraudă în dauna societăţii şi nici nu s-a folosit de capitalul social în interesul său sau al altora acest fapt nefiind posibil, întrucât nu a fost administratorul societăţii, iar retragerea sumelor de bani au avut ca destinaţie acoperirea unor datorii externe, şi aprovizionare marfă.
Cu privire la acţiunea conexă, instanţa de apel a reţinut din actele şi mijloacele de probă rezultă că intimatul-reclamant şi soţia acestuia în calitate de administratori ai societăţii profitând de încrederea acordată de apelantul pârât nu au evidenţiat în documentele contabile aporturile părţii germane pe numele acestuia şi le-au operat pe numele lor.
De asemenea, instanţa de control judiciar a reţinut că deşi în A.G.A. din 24 ianuarie 1997, prin procesul verbal întocmit cu acest prilej au convenit la restrângerea dreptului de administrare nelimitat conferit administratorilor prin actul constitutiv doar la actele de gestiune operativă, contrar celor hotărâte intimatul reclamant M.C. hotărăşte fără acordul partenerului german închirierea halei de producţie din Şerbăneşti unui terţ, dar nu evidenţiază în contabilitate creanţa constând în chirie încasată.
În aceste condiţii, se apreciază că sunt întrunite condiţiile art. 217 lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990.
Cu petiţia înregistrată la data de 22 iunie 2004, M.C. în nume propriu şi pentru SC S.T. SRL a declarat recurs, în termen şi legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate respectiv interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 217 lit. c) şi d) din Legea nr. 31/1990.
Se susţine că probele administrate inclusiv proba testimonială, au confirmat faptul că asociatul german, începând cu anul 1997 fiind majoritar şi abuzând de această situaţie dominantă a retras toate bunurile din firmă aduse ca aport în natură, ducându-se în alte localităţi şi la firmele la care mai este asociat.
De asemenea s-a făcut dovada retragerii sumelor depuse ca aport la capitalul social cu diverse justificări, ca plăţi externe, deplasări în Germania deşi nu a depus acte justificative.
Singurul înscris pe care-şi întemeiază Decizia instanţa de apel este un aşa zis contract de împrumut încheiat înainte de constituirea societăţii care nu are relevanţă în speţă.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 217 lit. d) poate fi exclus din societate asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Acest text se referă la societăţile cu răspundere limitată, iar instanţa de apel în mod greşit face referiri şi la art. 217 lit. c) (devenit art. 222 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 31/1990, care nu este aplicabil în speţă, întrucât se referă la faptele asociaţilor cu răspundere nelimitată.
Decizia criticată cuprinde în adevăr motive contradictorii şi unele străine cauzei, neavând în vedere toate probele administrate, şi neţinând cont de cererea formulată şi temeiul legal invocat respectiv art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.
În mod eronat s-a apreciat că asociatul german nu a comis faptele reclamate întrucât nu a fost administratorul societăţii atâta timp cât din actele constitutive încheiate după cooptarea asociatului german în 1995 rezultă că societatea are 3 administratori respectiv cei doi asociaţi şi administratorul neasociat M.M., fapt confirmat de intimat.
Printr-o apreciere eronată a probatoriilor, instanţa de apel ajunge la concluzia că bunurile au fost luate de asociatul german cu acordul celuilalt asociat.
Aşa cum rezultă din conţinutul proceselor verbale depuse la dosar, rezultă că asociatul german în cursul anului 1997 a luat din activul societăţii majoritatea bunurilor, dintre care unele constituiau aport la capitalul social şi a dispus de ele în interes personal dând prioritate intereselor personale.
Încălcând limitele mandatului pe care-l avea ca asociat-administrator intimatul a luat bunurile încheind procese verbale cu administratorul neasociat cu menţiunea expresă că „d-nul P.W. a hotărât".
Întrucât prin procesul verbal din data de 24 ianuarie 1997 ambii asociaţi au hotărât că „nici unul nu poate efectua de unul singur acte sau acţiuni privind societatea, în mod concret fiind necesar în toate situaţiile acordul celor doi asociaţi, rezultă că acţiunile întreprinse de asociatul german se dovedesc frauduloase.
Aceeaşi situaţie se pune şi în legătură cu sumele de bani luate din fondurile societăţii, care reprezintă întreg capitalul social depus în numerar precum şi alte sume pentru care nu s-a solicitat acordul recurentului asociat şi care nu au fost justificate, şi nici cheltuite în interesul societăţii, aşa cum rezultă din probele administrate la fond.
În ce priveşte neparticiparea asociatului german la A.G.A. convocată de administratorul M.C. la data de 20 iunie 2002, aceasta nu a fost justificată cum reţine instanţa de apel întrucât la cererea asociatului german data a fost schimbată pentru data de 24 iunie 2002, pentru a putea ajunge în ţară.
În aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi luând în consideraţie şi prevederile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.C. şi SC S.T. SRL Bacău.
Modifică Decizia nr. 119 din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul formulat de pârâtul W.P., ca nefondat.
Obligă intimatul la plata către recurenţi, a sumei de 10.171.000 lei cheltuieli de judecată apel şi recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 893/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 896/2005. Comercial → |
|---|
