ICCJ. Decizia nr. 893/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 893/2005
Dosar nr. 9118/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6736 pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu de la 19 decembrie 2003 de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta T.M.A. domiciliată în Craiova, împotriva pârâtei SC E. SRL cu sediul în Craiova şi în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul că a constatat nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. de la SC E. SRL Craiova din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001, 1 martie 2002 şi 10 octombrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta a convocat-o pe reclamantă uzând de dispoziţiile art. 117 alin. (5) şi nu de prevederile art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Totuşi şi acest mod de convocare nu se conformează dispoziţiilor legale, întrucât convocatorul nu cuprinde semnătura acţionarilor (din care făcea parte şi reclamanta), după cum nu prevede şi data întocmirii acestui convocator.
Numai într-un singur caz, respectiv pentru A.G.A. din 10 octombrie 2002, s-a dispus şi publicarea convocării A.G.A. în cotidianul G.S. (fără a se efectua şi publicarea în M.O., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990), realizându-se în acelaşi timp şi convocarea potrivit art. 117 alin. (5), respectiv prin convocator (cu aceleaşi vicii ca şi precedentele). În cazul A.G.A. din 10 octombrie 2003, reclamanta a recunoscut că a avut cunoştinţă despre aceasta, totuşi această adunare generală încalcă prevederile art. 187, care la alin. (2) stipulează faptul că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor în afară de cazul când legea sau actul constitutiv nu prevede altfel. Ori, în speţă ordinea de zi a adunării generale din 10 octombrie 2002 viza ieşirea din societate a asociatei T.M.A., ceea ce implicit ducea la modificarea actului constitutiv în ceea ce priveşte structura şi componenţa acţionarului.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 215 din 10 mai 2004, a admis apelul declarat de pârâta SC E. SRL Craiova împotriva sentinţei nr. 6736 din 19 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu T.M.A. şi intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, în sensul că a schimbat în parte sentinţa şi a admis în parte acţiunea, constatând nulitatea hotărârilor din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001 şi 1 martie 2002.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că hotărârile adunărilor generale ale asociaţilor SC E. SRL Craiova din perioada martie 1998 - octombrie 2002 s-au adoptat sub imperiul dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 nemodificată din Legea nr. 161/2003. Ca urmare, în cauză nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (21) din Legea nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 161/2003, referitoare la imprescriptibilitatea dreptului la acţiunea în nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale, legea civilă nefiind retroactivă (art. 1 C. civ.). În aceste condiţii, hotărârile adunărilor generale analizate în speţă sunt supuse termenului de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dar, întrucât nu au fost publicate în M. Of., indiferent dacă şi cui îi revenea obligaţia publicării, nu se poate reţine decăderea părţii din dreptul de a cere constatarea nulităţii.
Pe fond, soluţia primei instanţe este corectă cu privire la hotărârile adunărilor generale de la 2 martie 1998, 1 martie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001, 1 martie 2002, lovite de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condiţiilor imperative prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990. Dispoziţiile art. 117, ce reglementează convocarea şi organizarea adunării generale a acţionarilor se aplică şi adunării asociaţilor societăţii cu răspundere limitată, în lipsa unor dispoziţii speciale ale legii privind adunarea asociaţilor unei astfel de societăţi. Ca urmare, convocarea trebuie făcută prin publicitate [(alin. (3)], prin scrisoare recomandată [(alin. (4)] şi respectiv, art. 190 [(alin. (3)], prin afişare la sediul societăţii însoţită de convocator [(alin. (5)]. Or, în cauză, nici una dintre aceste modalităţi alternative de convocare nefiind respectată, majoritatea cu care s-au luat deciziile nu poate acoperi nulitatea absolută atrasă de nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990.
În schimb, pentru adunarea generală a asociaţilor din 10 octombrie 2002, se constată că societatea a procedat corect la convocarea asociatei T.M.A. în condiţiile art. 117 alin. (4), coroborat cu art. 190 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, prin scrisoare recomandată expediată cu mai mult de 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea şedinţei, aşa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul de fond, iar alte motive de nulitate nu au fost invocate. În aceste condiţii, soluţia de anulare a hotărârii adunării generale a asociaţilor din 10 octombrie 2002 în raport de dispoziţiile art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este nelegală, fiind pronunţată „plus petita".
Faţă de considerentele expuse, a fost admis apelul şi potrivit art. 296 C. proc. civ., a fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea şi s-a constatat numai nulitatea hotărârilor din 2 martie 1998, 1 martie 1999, 1 februarie 1999, 6 martie 2000, 6 februarie 2000, 8 februarie 2001, 5 martie 2001 şi 1 martie 2002.
Împotriva deciziei nr. 215 din 10 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, au promovat recurs atât reclamanta T.M.A., cât şi pârâta SC E. SRL Craiova, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamanta T.M.A. apreciază că instanţa de apel greşit a constatat că nu au fost ridicate alte motive de nulitate în afară de convocare, privind adunarea generală din 10 octombrie 2002, în realitate prin acţiunea introductivă solicitându-se constatarea nulităţii absolute a hotărârilor adunării generale pe perioada 1998 - 2002, inclusiv perioada care cuprinde şi hotărârea din 10 octombrie 2002, iar instanţa de fond nu a dat mai mult decât s-a cerut.
La rândul său, pârâta SC E. SRL Craiova a criticat aceeaşi decizie sub aspectul că reclamanta a avut cunoştinţă de toate adunările generale ale societăţii şi de toate activităţile financiare derulate, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De asemenea, pârâta SC E. SRL Craiova a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului declarat de reclamantă.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că toate aspectele de nelegalitate şi netemeinicie expuse de reclamanta T.M.A. sunt neîntemeiate, recursul declarat de aceasta urmând a fi respins, ca nefondat, iar recursul pârâtei SC E. SRL Craiova urmează a fi constatat nul, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 6803 din 29 octombrie 2003, reclamanta T.M.A., a solicitat, ca pe între A.G.A. perioadă cât a fost asociată la SC E. SRL Craiova, să se constate că hotărârile adunării generale sunt lovite de nulitate absolută, întrucât au fost luate cu încălcarea prevederilor art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deoarece adunarea generală nu a decis prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor, precum şi cu încălcarea prevederilor art. 190 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 31/1990, adunarea generală nefiind convocată de administrator prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia.
Din actul adiţional la contractul şi statutul societăţii comerciale E. SA Craiova, autentificat sub nr. 932 din 12 februarie 1997 Biroul Notarului Public S.I. din Craiova, rezultă neîndoios că în calitatea de asociaţi F..P. deţine 200 părţi sociale, cu o valoare totală de 1.000.000 lei, reprezentând 41,67 % din capitalul social total, T.M.A. deţine 160 părţi sociale, cu valoare totală de 800.000 lei reprezentând 33,33 % din capitalul social total şi F.A. deţine 120 părţi sociale, cu o valoare totală de 600.000 lei reprezentând 25 % din capitalul social total. Această situaţie este confirmată şi de certificatul constatator nr. 2748 din 17 februarie 2003 eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Verificând concluziile scrise depuse de reclamanta T.M.A. în faza procesuală a soluţionării cauzei la instanţa de fond, aceasta recunoaşte într-adevăr că A.G.A. din data de 10 octombrie 2002 a fost convocată în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, situaţie probată şi cu actele administrate de părţi.
Bine motivat şi amplu documentat instanţa de apel a admis în parte apelul, menţinând hotărârea A.G.A. din 10 octombrie 2002, fiind dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor art. 187 din Legea nr. 31/1990. Astfel, hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală, iar adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în condiţiile în care fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Numai pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Semnificaţie juridică o au în stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi de drept conţinutul cererii de chemare în judecată, cu menţiunile exprese stipulate în conţinutul art. 112 C. proc. civ., respectiv cele specificate la pct. 4, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. Apare cât se poate de evident, că în cererea de chemare în judecată şi notele de concluzii nu se face expres precizarea temeiului de drept al acţiunii în sensul aplicării dispoziţiilor imperative ale art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Aşa cum s-a expus anterior, reclamanta T.M.A. a considerat şi a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea hotărârilor judecătoreşti, dar numai în temeiul reglementar art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Ulterior motivării cererii de chemare în judecată, în mod constant reclamanta şi-a menţinut şi fundamentat punctul de vedere al aplicării, ca temei de drept al acţiunii numai dispoziţiile art. 187 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 situaţie probată cu notele scrise, dosar fond şi întâmpinarea depusă în faza procesuală a apelului. Invocarea temeiului de drept prevăzut de art. 187 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în faza procesuală a recursului, nu este de natură a schimba soluţia juridică dispusă de instanţa de apel, corect constatându-se că instanţa de fond s-a pronunţat „plus petita".
Referitor la recursul pârâtei SC E. SRL Craiova, se constată că a fost efectuată comunicarea deciziei nr. 215 din 10 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, către SC E. SRL la data de 16 iunie 2004, conform dovezii de primire şi a procesului verbal de predare, iar motivele de recurs au fost depuse la Registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, la data de 30 august 2004. Reglementările imperative cuprinse în art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că recursul se va motiva în termen de 15 zile de la comunicarea motivării hotărârii şi conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Apare cât se poate de evident că acest termen nu a fost respectat, încălcarea lui conducând la sancţiunea nulităţii recursului.
Pentru aceste raţiuni juridice şi argumentele expuse anterior, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M.A., nefiind îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precum şi a constata nul recursul promovat de pârâta SC E. SRL Craiova, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 215 din 10 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.M.A., împotriva deciziei nr. 215 din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC E. SRL Craiova împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 894/2005. Comercial → |
|---|
