ICCJ. Decizia nr. 971/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC B.A. SRL Craiova, a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Craiova, să încheie contractul de vânzare - cumpărare, pentru spațiul comercial în suprafață de 54,19 m2 situat în Piața Centrală din Municipiul Craiova.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 963 din 26 aprilie 2000 la Tribunalul Dolj.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr. 416 din 18 februarie 2000, care a expirat la 30 aprilie 2000. Prin actul nr. 130 din 26 ianuarie 1999, pârâta și-a dat acordul ca reclamanta să reamenajeze și să repare spațiul de 54,19 m2, pârâta efectuând lucrări în valoare de 97.417.000 lei, la care se adaugă suma de 35.000.000 lei contra-valoarea materialelor și a manoperei pentru lucrările efectuate.
La data de 6 septembrie 2000, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra chioșcului și nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între părți la data realizării investiției ca lipsit de obiect.
Dosarele Tribunalului Dolj au fost conexate și a fost pronunțată sentința comercială nr. 1657 din 6 decembrie 2000, prin care a fost respinsă acțiunea precizată, a fost admisă cererea pârâtei și s-a dispus evacuarea SC B.A. SRL Craiova.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că asocierea în participație a celor două părți s-a realizat în baza unei convenții reglementate de art. 251 și următorii C. com. O astfel de asociere nu duce la dobândirea unui drept de proprietate. Cu privire la contractul de închiriere s-a apreciat că nu este nul, obiectul acestuia existând.
Cererea de evacuare a fost admisă în temeiul art. 1936 C. civ., față de faptul că la 1 mai 2000, contractul de asociere a expirat potrivit înțelegerii părților.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pârâtă susținând că probatoriul incomplet nu a îngăduit lămurirea corectă a situației de fapt.
De asemenea temeiul juridic pentru evacuare ar fi fost greșit reținut pornind de la aprecierea greșită că SC C. SA Craiova este proprietara spațiului comercial.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia comercială nr. 18 din 19 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC B.A. SRL Craiova.
S-a reținut că SC C. SA Craiova a pus la dispoziția SC B.A. SRL, spațiul comercial de 54,19 m2 situat în Piața Centrală din Craiova, în schimbul cotei de 3 dolari/m2 pentru sala de vânzare și de 1,80 dolari/m2, pentru spațiul auxiliar utilizat, contractul a fost încheiat pentru o perioadă determinată, respectiv până la 1 mai 2000.
Reamenajările și reparațiile efectuate de reclamanta SC B.A. SRL, nu au modificat structural spațiul comercial în așa fel încât să pună în discuție regimul juridic privind proprietatea bunului.
Reclamanta are un drept de creanță însă nu recunoașterea acestuia s-a cerut prin acțiune.
S-a apreciat ca fiind corectă soluția de evacuare a reclamantei din spațiul comercial deținut fără titlu, conform art. 1436 și 1437 C. civ.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că, în mod greșit s-a apreciat că obiectul litigiului ar fi un bun imobil, în realitate obiectul fiind un chioșc ce se poate ridica.
De asemenea pârâta nu deține un titlu pe suprafața de teren pe care este amplasat chioșcul, reclamanta achitând chiria aferentă terenului pe baza unui contract valabil încheiat cu administrația Piețelor.
Se mai arată că vechiul chioșc s-a amortizat complet, iar noul chioșc a fost reconstituit integral de reclamantă.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantei a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra chioșcului și constatarea nulității absolute a contractului de încheiere încheiat între părți la data realizării investiției ca lipsit de obiect.
Față de limitele acțiunii instanțele au respins corect acțiunea reclamantei aplicând dispozițiile art. 251 și următorii C. com., care stabilesc faptul că prin asociere nu se dobândește un drept de proprietate și prin urmare reclamanta are doar un drept de creanță având alegerea între a solicita contravaloarea chioșcului sau a-l ridica de pe teren.
Și soluția privind constatarea nulității contractului de închiriere este legală, întrucât a avut ca obiect închirierea chioșcului, acesta exista la data încheierii contractului, motiv pentru care nu poate fi declarat nul acest contract.
Faptul că pârâta nu deține un titlu de proprietate pe suprafața de teren pe care este amplasat chioșcul, ca și achitarea de către reclamantă a chiriei aferente terenului pe baza unui contract valabil încheiat cu A.P. nu pot fi opuse reclamantei ca argumente pentru a obține recunoașterea unui drept de proprietate asupra chioșcului indiferent de calificarea care se dă acestuia, ca bun mobil ce se poate ridica sau bun imobil prin destinație cât timp dreptul reclamantei este un drept de creanță.
Corect au apreciat instanțele că nu mai există un titlu pentru ca reclamanta pârâtă să ocupe spațiul, întrucât contractul de asociere dintre părți a încetat.
De altfel nu s-au cerut despăgubiri și nici constituirea unui drept de retenție de către reclamantă.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 970/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 876/2005. Comercial → |
|---|
