ICCJ. Decizia nr. 876/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 12027/2003, reclamanta A.M. a chemat în judecată pe pârâtul A.S., în vederea numirii unui lichidator, în conformitate cu dispozițiile Legii 31/1990, pentru SC S. SRL Iași, menționând că societatea nu a fost lichidată și nici radiată.
Prin sentința civilă nr. 136/ E din 30 ianuarie 2004, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, acțiunea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență următoarele:
Părțile au fost asociați și administratori ai SC S. SRL Iași, cu o participare egală la capitalul social.
Prin sentința penală nr. 2624/2000 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 773 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Iași, pârâtul a fost condamnat pentru fapte penale săvârșite în desfășurarea obiectului de activitate și a fost obligat să plătească 345.802.440 lei despăgubiri civile către partea civilă SC S. SRL Iași, hotărârea constituind titlu executoriu pentru societate și nu pentru reclamantă, în calitate de administrator.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea 314/2001, ca urmare a faptului că societatea nu și-a majorat capitalul social, s-a constatat dizolvarea de drept a acesteia prin încheierea nr. 1021 din 3 decembrie 2001, pronunțată de judecătorul delegat al Tribunalului Dolj pe lângă O.R.C. Iași și a intrat în lichidare.
Potrivit art. 5 din același act normativ s-a dispus radierea societății din R.C., capacitatea persoanei juridice a încetat la data dizolvării de drept.
în condițiile în care societatea a fost radiată lichidarea este lipsită de obiect deoarece după încetarea persoanei juridice, societatea nu mai este subiect de drepturi și obligații.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.M., care a susținut că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat în raport de soluția adoptată prin sentința penală.
A mai arătat că instanța trebuia să numească lichidator în conformitate cu dispozițiile Legii 31/1990.
Prin decizia 247 din 15 iulie 2003, Curtea de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ, a respins excepțiile privind autoritatea lucrului judecat și incompatibilității judecătorului care s-a pronunțat asupra fondului cauzei invocate de apelantă precum și a lipsei calității procesuale active a apelantei invocată de intimat.
A fost respins apelul formulat de reclamanta A.M., împotriva sentinței civile nr. 136/E/2004 a Tribunalului Iași.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
S-a reținut că părțile au fost asociați și administratori ai SC S. SRL Iași, cu o participație egală la capitalul social, iar în desfășurarea obiectului de activitate asociatul-administrator A.S. a săvârșit fapte cu caracter penal care au prejudiciat partea civilă SC S. SRL, astfel că, prin sentința penală nr. 2624 din 23 mai 2000 desființată în parte prin decizia penală nr. 1410 din 20 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a stabilit cuantumul despăgubirilor civile la suma de 345.802.440 lei.
Prin Legea nr. 314 din 18 iunie 2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale se prevede la art. 1 că societățile comerciale care în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi nu își vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, sunt dizolvate de drept și intră în lichidare pe această dată.
Cum SC S. SRL a nesocotit cerințele normei legale la care s-a făcut trimitere, a fost constatată dizolvarea de drept a acesteia prin încheierea nr. 1021 din 03 decembrie 2001, pronunțată de judecătorul delegat al Tribunalului Iași pe lângă O.R.C. Iași și s-a dispus radierea societăților comerciale din lista anexă printre care și SC S. SRL, în condițiile art. 5 din Legea nr. 314/2001, operațiunea fiind înscrisă în R.C. și publicată în M. Of.
încheierea care constată dizolvarea de drept și prin care s-a dispus radierea nu a fost desființată deși a făcut obiectul controlului judiciar așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1773 din 21 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Iași.
Așa fiind, capacitatea persoanei juridice SC S. SRL a încetat la data dizolvării de drept respectiv 3 decembrie 2001.
Potrivit dispozițiilor art. 40 din decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și juridice, persoana juridică încetează de a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare, situație în care se află și SC S. SRL Iași de la data dizolvării.
Prin urmare nu se mai poate concepe operațiunea lichidării acestei societăți comerciale întrucât ar contraveni prevederilor art. 5 din Legea nr. 314/2001, care consacră că lichidarea societăților comerciale prevăzute la art. 1 se face cel mai târziu în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, perioadă expirată de mult timp.
La art. 4 din aceeași lege se prevede că dacă nu s-a declarat recurs sau recursul împotriva încheierii judecătorului delegat a fost respins, societatea comercială dizolvată de drept se radiază din oficiu, fără nici o altă formalitate, ceea ce O.R.C. Iași a și pus în executare.
Este esențială precizarea că decizia penală nr. 1410/2001 este titlu executoriu în favoarea părții civile SC S. SRL, căreia a fost obligat A.S. să-i achite suma de 345.802.440 lei și nu reclamantei A.M.
Aceasta nu deține un titlu executoriu împotriva pârâtului A.S. deși se pretinde a fi creditorul său.
Realizarea intereselor sale patrimoniale din calitatea de fost asociat în SC S. SRL alături de pârât este epuizată prin dizolvarea de drept și radierea societății din R.C., moment după care pretinsa lichidare este lipsită de obiect, deoarece nu se poate concepe existența patrimoniului după încetarea persoanei juridice, care nu mai este subiect de drepturi și obligații.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.M., care susține că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, în raport de soluția adoptată prin sentința penală din 20 decembrie 2001, (că penalul ține în loc civilul, art. 22 C. proc. pen.), față de soluția din dosarele civile.
Mai arată că instanța și-a permis să depășească investirea, să judece o cauză judecată deja în penal și civil, trebuind să numească lichidator, în baza art. 185 din Legea nr. 31/1990, fiind irevocabilă.
Judecarea cererii de recuzare s-a făcut ilegal, deoarece alt judecător s-a mai pronunțat în cauză.
Soluțiile din dosarele la care se referă apelanta față de soluția adoptată în dosarul de față sunt diferite se referă la alte aspecte și nu sunt incidente dispozițiile art. 1201 C. civ., pentru a ne afla în prezența lucrului judecat. Prin urmare, nu sunt cereri cu același obiect, întemeiate pe aceeași cauză și purtate între aceleași părți, în aceeași calitate. Fără existența unor condiții, nu există autoritate de lucru judecat. Nici dispozițiile art. 22 C. proc. pen., invocate de apelantă nu sunt operante în cauză.
Se constată că instanța de fond nu și-a depășit limitele investirii, pronunțându-se asupra ceea ce s-a cerut în cauză, detaliind în considerente motivele pentru care s-a respins acțiunea.
Se reține, de asemenea, că nu ne aflăm în prezența nici uneia din condițiile expres cerute de art. 24 și următoarele C. proc. civ., vizând incompatibilitatea judecătorului la care se referă apelanta. Nici lipsa calității procesuale pasive invocate de intimată nu poate fi primită.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta A.M. invocând, în esență, aceleași motive privind fondul cauzei pe care le-a învederat atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel.
Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor și pe fondul cauzei numirea unui lichidator pentru lichidarea patrimoniului SC S. SRL și recuperarea pentru asociata A.M. a sumei de 778.401.292 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea penală, reactualizată cu rata inflației.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, decizia fiind legală și temeinică.
Fiind o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, recursul are ca scop controlul legalității hotărârilor, legea prevăzând expres și limitativ motivele de nelegalitate în art. 304 C. proc. civ.
Deși motivele de recurs invocate de reclamantă pot fi încadrate la pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., înalta Curte constată că recurenta nu critică decizia instanței de apel pe aspecte de nelegalitate, ci invocă în cuprinsul cererii de recurs, cât și în precizările făcute ulterior aceleași argumente privind fondul cauzei, pe care le-a învederat atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel.
în mod corect instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantă, dosarul penal în care s-a dispus condamnarea pârâtului neavând aceleași părți, aceeași cauză și același obiect.
Neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.
Totodată, nici susținerea reclamantei că judecătorul care a soluționat fondul prezentei cauze ar fi incompatibil nu este întemeiată, având în vedere că acesta nu s-a antepronunțat prin soluționarea altor cauze privind părțile din acest dosar.
Pe fondul cauzei, cererea formulată de reclamanta A.M., în contradictoriu cu pârâtul A.S., privind numirea unui lichidator în baza dispozițiilor Legii 31/1990 este nefondată, cum corect au reținut instanța de fond și cea de apel.
După cum rezultă din probatoriu administrat în cauză, SC S. SRL a fost dizolvată de drept în baza dispozițiilor Legii 314/2001 și a intrat în lichidare.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea 314/2001, norma specială aplicabilă în speță și care derogă de la norma generală, Legea 31/1990, s-a dispus și radierea societății din Registrul comerțului, fără nici o altă formalitate.
Ca urmare a faptului că societatea nu și-a majorat capitalul social, aceasta a fost dizolvată de drept și s-a dispus radierea din R.C., prin încheierea nr. 1021 din 3 decembrie 2001, pronunțată de judecătorul delegat al Tribunalului Iași pe lângă O.R.C. Iași.
Operațiunea a fost înscrisă în R.C. și a fost publicată în M. Of.
încheierea susmenționată este irevocabilă prin respingerea recursului.
Ca urmare a acestor dispoziții legale, societatea este radiată, iar de la data radierii încetează personalitatea juridică a societății comerciale cu toate consecințele care decurg din acest fapt (societatea nu mai poate fi titular de drepturi și obligații).
Având în vedere că societatea a fost radiată, radierea fiind ultima fază a lichidării judiciare, nu mai poate fi numit un lichidator, așa cum solicită reclamanta (lichidatorii fiind persoanele însărcinate să organizeze și să conducă operațiunile de lichidare a societății comerciale, lichidare care în speță a fost finalizată prin efectul legii).
Totodată se constată că reclamanta nu deține un titlu executoriu împotriva pârâtului, în fapt, titlul executoriu, care este sentința penală, aparține societății creditoare SC S. SRL, pârâtul fiind obligat către aceasta la plata despăgubirilor civile în cuantum de 345.802.440 lei.
în consecință, în raport de aceste considerente, recursul reclamantei A.M. va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
După cum s-a menționat prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de această fază procesuală.
Cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă, înalta Curte apreciind că pârâtul nu a făcut dovada cheltuielilor.
Astfel, se constată că pârâtul a depus la dosar copii de pe chitanță și de pe facturile fiscale, acesta având obligația de a depune originalele actelor din care să reiasă cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
în aceste condiții, Curtea a constatat că pârâtul nu a făcut dovada pretențiilor sale, și a respins cererea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 971/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Comercial → |
|---|
