ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 636 din 27 februarie 2004, Judecătoria Mediaș a admis acțiunea reclamantei SC F.S.R. SA și a obligat pârâta R.A.G.C.L. Bârlad la 118.136.704 lei, reprezentând costul parțial al lucrărilor de foraj orizontal necesare extinderii stației de epurare Bârlad, facturat și neachitat de către pârâtă la scadență, precum și la 216.156.846 lei penalități calculate pentru întârzierea plății prețului.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătoria a reținut în esență că reclamanta și-a îndeplinit propria obligație rezultată din contractul încheiat, în subantrepriză cu pârâta, că aceasta din urmă a recunoscut lucrările executate până în luna august 2000, astfel că datorează prețul conform art. 7.1 din contract și art. 969 C. civ., actualizat conform art. 43 C. com., cu dobânda legală, precum și penalitățile aferente întârzierii în executare proprie, obligații calculate pe baza art. 8.1 din contractul părților la 0,15% pe zi de întârziere.
împotriva sentinței a declarat apel pârâta susținând în principal că, prima instanță a greșit când a obligat-o la plata dobânzilor cât și la plata penalităților deși penalitățile nu pot fi încuviințate decât dacă se face dovada daunei provocate.
S-a susținut, de asemenea că reclamanta nu a chemat în judecată și Consiliul local care în calitate de ordonator principal de credite, nu a asigurat pârâtei fondurile necesare plății lucrărilor.
Prin apel pârâta a solicitat suspendarea executării.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului motivat că pârâta datorează atât dobânzile ce reflectă actualizarea datoriei cât și penalitățile care oglindesc daunele suferite pentru lipsa banilor neplătiți la scadență.
Curtea a constat că nu poate păși la examinarea motivelor de apel, întrucât pârâta la data promovării apelului nu a plătit taxa de timbru de 6.304.200 lei aferentă contestării sumei datorate; 95.000 lei capătului de cerere privind suspendarea executării și 3000 lei timbru judiciar.
La 7 mai 2004, pârâta a fost citată cu mențiunea să plătească taxele de timbru arătate, până la 24 mai 2004, când s-a fixat termen pentru judecarea apelului.
La 24 mai 2004, apelanta a prezentat instanței ordinele de plată pentru sumele de 85.000 lei și respectiv 6.304.200 lei din cuprinsul cărora rezultă că au fost primite la registratura B.R.B. Bârlad la 21 mai 2004.
întrucât pe ordinele de plată nu este aplicată ștampila băncii cu mențiunea achitat sau din care să rezulte că a efectuat viramentul sumelor din contul pârâtei în contul trezoreriei, se constată că apelanta nu a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru și timbrului judiciar.
în temeiul art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în cursul procesului până la primul termen de judecată, în caz contrar, sancțiunea aplicabilă fiind anularea acțiunii sau a cererii.
Apelanta nu s-a conformat obligației legale și nu a depus diligențe pentru a fi virate efectiv în contul beneficiarului sumele reprezentând taxa de timbru, apelul nu poate fi considerat ca promovat cu respectarea legii.
Sub acest aspect simpla luare în evidență de către bancă a ordinelor de plată, nu echivalează cu plata efectivă a sumelor înscrise în aceste ordine.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat ca insuficient timbrat apelul formulat de pârâta R.A.G.C.L. Bârlad, împotriva sentinței civile nr. 636 din 27 februarie 2004, pronunțată de Judecătoria Mediaș.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta R.A.G.C.L. Bârlad criticând-o pentru nelegalitate, în raport de faptul că la termenul din 24 mai 2004, a depus la dosar copii de pe ordinele de plată, din care rezultă că s-a făcut plata taxelor de timbru.
în aceste condiții, în mod greșit a fost anulat ca netimbrat apelul pârâtei hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii și a înlăturat un mijloc principal de apărare.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., după cum rezultă din susținerile sale.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de pârâtă, Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică.
Astfel, înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în cursul procesului, până la primul termen de judecată și întrucât apelanta nu și-a îndeplinit obligația de plată până la prima zi de înfățișare a anulat ca insuficient timbrat apelul pârâtei.
în baza art. 19 din același act normativ, se prevede că taxele judiciare se plătesc în numerar sau prin virament în contul bugetului de stat, la unitățile trezoreriei statului sau ale C.E.C.
Pârâta nu a făcut dovada că a efectuat și viramentul efectiv din contul său în contul trezoreriei, având în vedere că ordinele de plată pentru sumele de 85.000 lei și 6.304.200 lei nu aveau aplicată ștampila băncii cu mențiunea "achitat".
Conform dispozițiilor legale recurenta avea obligația de a timbra apelul formulat, în conformitate cu art. 11 din Legea 146/1997 și, de asemenea, să facă dovada achitării acestei taxe, mai ales că odată cu citarea pârâtei i s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru care trebuia plătit, și contul respectiv.
Ori, în speță recurenta nu a îndeplinit obligația impusă de lege, s-a constatat că recursul formulat nu a fost fondat, în baza art. 312 C. proc. civ., l-a respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 876/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 874/2005. Comercial → |
|---|
