ICCJ. Decizia nr. 874/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2003, reclamanta SC N.P.U.T. SRL a chemat în judecată pârâta SC P.L. SRL, solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.106.722.500 lei debit rezultat din derularea contractului de asociere în participație nr. 58/2003 precum și cheltuieli de judecată.
în susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că în baza asocierii intervenite pârâta s-a obligat să pună la dispoziție spațiul comercial situat în Cluj Napoca B-dul Eroilor, să angajeze personalul necesar desfășurării activității și să pună la dispoziție mijloacele fixe și mobile în acest scop.
La rândul său, susține reclamanta, avea obligația să contribuie cu mijloacele financiare necesare derulării activității și să realizeze desfășurarea activităților legate de personal.
Cum pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, a efectuat prestațiile în locul acesteia cheltuind pentru asigurarea mijloacelor fixe și mobile suma de 24.853 dolari S.U.A., iar pentru recrutarea și angajarea de personal prin agențiile de plasare a forței de muncă suma de 9.200 dolari S.U.A.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivând că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de asociere în participație inclusiv angajarea de personal.
A formulat și cerere reconvențională prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 dolari S.U.A. cu titlu de obligație contractuală și 3.000 dolari S.U.A. cu titlu de daune interese, precum și evacuarea din spațiul comercial.
în motivarea cererii pârâta-reclamantă justifică obiectul acesteia arătând că suma de 6.000 dolari S.U.A., reprezintă cota din beneficiul realizat în lunile februarie și martie, iar 3.000 dolari S.U.A., reprezintă contravaloarea chiriei, iar evacuarea se impune întrucât nu s-au respectat obligațiile asumate.
Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în baza probelor administrate inclusiv expertiza contabilă, prin sentința civilă nr. 647 din 5 martie 2004 a respins cererea principală ca nefondată și a admis în parte cererea reconvențională obligând reclamanta-pârâtă la plata sumei de 6.000 dolari S.U.A. beneficiu nerealizat dispunând totodată și evacuarea reclamantei din spațiul comercial adus în asociere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că după modul cum au fost redactate clauzele contractului de asociere, nu rezultă cu certitudine care au fost acele mijloace fixe ce ar fi trebuit puse la dispoziția asocierii, predarea spațiului cu tot ce putea să se afle acolo în vederea desfășurării activității comerciale convenită reprezintă îndeplinirea obligației asumate de pârâtă.
Cu privire la angajarea de personal s-a reținut că pârâta și-a respectat obligația asumată și a pus la dispoziția pârâtei personalul pentru derularea activității magazinului, fluctuația de personal neputând fi imputată pârâtei față de clauza din contract prin care reclamanta se obliga să organizeze desfășurarea activităților legate de personal.
în ce privește cererea reconvențională s-a reținut că reclamanta nu și-a respectat obligația de plată a beneficiului potrivit convenției intervenite pe lunile februarie și martie 2003.
De asemenea s-a apreciat că se impune evacuarea reclamantei pe de o parte pentru că convenția a ajuns la scadență și pe de altă parte datorită neachitării pe o perioadă mai mare de o lună a beneficiului, celelalte pretenții fiind respinse ca nedovedite.
împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta criticile vizând greșita interpretare a contractului de asociere, prin ignorarea faptului că nu i s-a pus la dispoziție mijloacele fixe și mobile și nici recrutarea de personal.
La data de 2 iunie 2004 pârâta a formulat o cerere de aderare la apelul reclamantei, solicitând admiterea în totalitate a cererii reconvenționale având în vedere că aceasta a continuat să folosească spațiul și după expirarea asocierii, chiria aferentă fiind achitată în continuare proprietarului.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 384 din 23 iunie 2004 a admis în parte apelul reclamantei și a admis cererea de aderare a pârâtei și pe cale de consecință s-a admis în parte acțiunea reclamantei pârâta fiind obligată la plata sumei de 1.531.728 lei cheltuieli de recrutare personal.
De asemenea s-a admis cererea reconvențională, reclamanta fiind obligată să plătească pârâtei suma de 15.000 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri, compensându-se cheltuielile de judecată până la nivelul sumei de 58.136.891 lei în sarcina reclamantei.
în motivarea soluției, instanța de apel a reținut că interpretarea convenției încheiate între părți rezultă că principalele obligații asumate de pârâtă au fost acelea de predare a imobilului cu unele mijloace fixe și mobile, fără ca acestea să fie identificate și de angajare a personalului necesar desfășurării activității cu toate cheltuielile ulterioare îndeplinirii acestor obligații, necesar pentru buna funcționare a magazinului revenind reclamantei care s-a obligat să conducă activitatea în spațiul comercial amintit.
S-a mai precizat că prin convenția intervenită s-a stabilit obligația pârâtei de a angaja personalul necesar desfășurării activității de comerț, potrivit scopului asocierii, însă, această obligație revenea asociatului partener doar perioada inițială, ceilalți angajați urmând a fi selectați de către reclamantă în virtutea prerogativelor instituite la momentul intervenirii acordului de voință dintre părți.
Cum activitatea ulterioară în imobil, după demararea asocierii a fost gestionată de către reclamantă angajarea personalului calificat, în număr suficient a fost atributul acesteia însă cheltuielile de recrutare efectuate cad în sarcina pârâtei.
în ceea ce privește evacuarea reclamantei din spațiul în litigiu, s-a considerat că se impune evacuarea adoptarea acestei măsuri întrucât convenția părților a încetat, prin ajungerea acesteia la termen, iar desfășurarea activității de comerț în considerarea asocierii nu se mai justifică.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța de apel, a reținut că prejudiciul efectiv cauzat pârâtei prin plata chiriei făcută de acesta către proprietar a fost probată cu ordinele de plată depuse la dosar, temeiul juridic fiind convenția părților, iar ulterior acestui moment, răspunderea civilă delictuală.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că instanța de apel a ignorat clauzele contractului de asociere, nu s-a luat în considerație cheltuielile făcute cu mijloacele fixe și cu cheltuielile de personal.
Cu privire la cererea reconvențională recurenta susține că ar fi trebuit respinsă în totalitate, întrucât neachitarea facturilor emise de către pârâta-reclamantă datorită datoriilor mari ale acesteia, iar pe de altă parte facturile pe lunile februarie și martie 2003 au fost emise cu mențiunea contravaloare chirie, ori convenția încheiată reprezintă asociere și nu închiriere.
De asemenea, susține recurenta nu se justifică nici măsura evacuării, pârâta nefiind proprietara spațiului, iar contractul de închiriere nu-i permite subînchirierea.
Recursul este fondat în ce privește soluția instanței de apel asupra cererii reconvenționale restul criticilor fiind nejustificate.
Prin contractul de asociere în participație la art. 3.1.1. se stabilea că pârâta-intimată pune la dispoziție spațiul comercial deținut în nume propriu, și că va angaja personalul necesar desfășurării activității în acest spațiu.
De asemenea s-a convenit să pună la dispoziția asocierii și unele mijloace fixe-mobile.
Din conținutul textului precizat și probele administrate, rezultă că principalele obligații ale pârâtei au fost acelea de predare a imobilului cu unele mijloace fixe și mobile, fără ca acestea să fie identificate, și nu s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire.
Ori contractul încheiat la data de 8 aprilie 19987 și-a produs efectele până în anul 2003, recurenta desfășurând activitate comercială, magazinul funcționând fără să fi fost formulate obiecții sau solicitări din partea acesteia.
Pe de altă parte potrivit art. 3.1.2. din contract SC N.P.U.T. SRL înțelege să contribuie cu mijloacele necesare derulării activității.
în aceste condiții eventualele cheltuieli efectuate cu mijloacele fixe pretins a fi efectuate nu pot fi imputate pârâtei, recurenta având obligația asigurării mijloacelor financiare.
De asemenea potrivit aceleiași clauze recurenta s-a obligat să organizeze și să realizeze desfășurarea activităților de personal împreună și prin negociere cu asociatul partener.
Față de această clauză soluția instanței de apel se justifică, pârâta datorând numai cheltuielile cu recrutarea personalului, celelalte pretenții fiind nefondate, angajarea efectivă, salariul cu toate obligațiile adiacente fiind în sarcina angajatorului, doar anterior momentului demarării activității de către reclamantă pârâta care deținea și spațiul avea obligația de a pune la dispoziția asocierii un număr minim de persoane angajate. Nici negocierile prevăzute sub acest aspect nu au fost făcute.
De altfel așa cum rezultă din convenția de asociere "deciziile, serviciile și desfășurarea activităților preconizate sub condiția realizării maximului profit, sunt în puterea și responsabilitatea deplină a SC N.P.U.T. SRL.
Atâta timp cât convenția de asociere a încetat, nu se mai justifică ocuparea spațiului, iar susținerea recurentei că intimata nu este proprietara spațiului nu are relevanță față de raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art. 1426 C. civ., solicitarea intimatei-pârâte se justifică, o astfel de solicitare putând fi făcută și de locatarul imobilului, dacă cel care tulbură folosința nu își bazează fapta pe vreun drept.
Criticile privind cererea reconvențională nu se justifică, având în vedere că în temeiul art. 969 C. civ. și potrivit clauzelor contractuale reclamanta trebuia să plătească pe lunile februarie și martie, ultimele luni ale anului 2003, până când contractul era în vigoare sub acest aspect soluția instanței de fond fiind cea legală.
în schimb daunele-interese nu pot fi acordate față de clauza contractului încheiat, suma de 3.000 dolari S.U.A., reprezenta prețul asocierii, facturile emise pentru achitarea chiriei neputând fi luate în considerație între părți funcționând un contract de asociere nu de închiriere greșit reținând instanța de apel că se poate antrena răspunderea civilă delictuală.
în aceste condiții s-au văzut dispozițiile art. 312 și art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 877/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 865/2005. Comercial → |
|---|
