Contract de vânzare-cumpărare. Preț neserios. Acțiunea pauliană, revocatorie. Gajul general al creditorilor
Comentarii |
|
În situația în care vânzarea imobilului construit cu bani împrumutați s-a făcut la un preț neserios în frauda creditorilor, acțiunea directă pauliană sau revocatorie aparține acestora pentru a cere revocarea actelor juridice încheiate de debitor în frauda lor, având drept scop readucerea în gajul general al creditorilor a valorilor care au ieșit din patrimoniul debitorului și care i-au creat sau mărit starea de insolvabilitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 101 din 17 Ianuarie 2006
Reclamanta SC A.I. SRL a chemat în judecată pe pârâții L.V, L.L., C.V. și C.C. solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare din 18 aprilie 2003 privind imobilul microabator prin care au micșorat gajul general menit să asigure realizarea creanței.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 835 din 6 mai 2004, a admis acțiunea și a constatat inopozabilitata contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a reținut că pârâții L.V. și L.L au construit un microabator, cu bani împrumutați, pe care l-au vândut la un preț derizoriu de 50.000.000 lei, în frauda creditorilor.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia 22 din 16 martie 2002, a respins apelurile pârâților considerând că vânzarea imobilului construit cu banii împrumutați de la reclamantă, la un preț derizoriu, s-a făcut în frauda creditorilor.
Recursurile pârâților au fost declarate în baza art. 304 pct. 5, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurenții au susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de ordine publică privind necompetența Tribunalului Suceava, deși competența de soluționare aparținea Judecătoriei Fălticeni, dat fiind obiectul litigiului, care nu vizează fapte de comerț.
Pe fondul cauzei, recurenții au susținut că acțiunea este inadmisibilă, constatarea inopozabilității contractului de vânzare-cumpărare fiind subsidiară dreptului de a cere revocarea acestuia și restabilirea situației anterioare; contractul de împrumut fiind încheiat numai de L.V., așa încât L.L. nu are calitatea de debitor al reclamantei.
O ultimă critică a hotărârilor atacate constă în greșita admitere a acțiunii pauliene întrucât nu erau îndeplinite condițiile privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței, neexistând dovada îndeplinirii formalităților de executare anterior promovării acțiunii și nici aceea a stării de insolvabilitate a debitorului, după cum nu s-a dovedit nici complicitatea terțului dobânditor. Revocarea actului încheiat de debitor putea opera numai parțial, în limitele realizării dreptului de creanță.
Recursurile au fost respinse .
Prin contractul de împrumut încheiat la 2 mai 2001, s-a acordat pârâtului L.V. un împrumut pentru finalizarea obiectivului de investiție microabator, pe termen de 1 an, cu un comision de 10% din valoarea împrumutului, care se majorează la 25% în caz de nerespectare a termenelor de rambursare, și o dobândă egală cu cea practicată de Banca Agricolă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 18 aprilie 2003, pârâții L.V. și L.L. au înstrăinat imobilul pârâților C.V. și C.C pentru prețul de 50.000.000 lei.
Obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit imobilul, microabator, care reprezintă, în accepțiunea art. 3 C.com,. o întreprindere, un fond de comerț, pentru construcția căruia s-au utilizat bani împrumutați de la o societate comercială. Astfel, competența de soluționare nu putea fi atrasă decât de caracterul comercial al vânzării unui fond de comerț chiar dacă operațiunea a fost încheiată între persoane fizice.
Excepția de necompetență materială a tribunalului a fost invocată în motivele de apel, determinând astfel instanța de control judiciar să o analizeze în considerentele hotărârii pronunțate. Nu este pertinentă susținerea potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de procedură în dispozitivul deciziei, cu consecința nulității hotărârii pronunțate. Excepția de ordine publică a fost analizată ca motiv de apel, iar instanța a soluționat-o ca atare.
Pentru aceleași considerente, instanța de recurs a examinat motivul de recurs relativ la încălcarea competenței materiale.
Acțiunea directă pauliană sau revocatorie nu este o acțiune în constatare. Ea aparține creditorului care cere revocarea actelor juridice încheiate de debitor în frauda lui și are drept scop readucerea în gajul general al creditorilor a valorilor care au ieșit din patrimoniul debitorului și care i-au creat sau mărit starea de insolvabilitate.
Afirmația din motivele de recurs, potrivit căreia pârâta L.L. nu avea calitatea de debitor, este infirmată de prezența mandatului tacit reciproc (art. 35 C. fam.), așa încât creditorii pot urmări bunurile comune ale soților.
în privința condițiilor de admisibilitate a acțiunii, instanțele de fond au constatat certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței. Contractul de împrumut privea suma de 350.000.000 lei la care se adaugă dobânzile și comisionul și care urmau a fi rambursate până la data de 3 mai 2002, conform graficului stabilit la pct. V.
Complicitatea terțului în cazul în care actul atacat este cu titlu oneros trebuie considerată îndeplinită în cazul în care terțul, deși nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși că prin actul la care participă a creat sau a mărit insolvabilitatea debitorului, iar aceasta rezultă din chiar prețul neserios al vânzării.
Construcția microabatorului este un bun unitar, indivizibil prin natura sa, iar executarea creanței suportă încă dobânzi, astfel încât nu se poate analiza, nici sub acest aspect, alături de neseriozitatea prețului, revocarea parțială a actului.
în temeiul art. 312 C. proc. civ., I.C.C.J. a respins, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei 22 din 16 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.
← Societate comercială. Dizolvare, lichidare, etape obligatorii... | Contract de privatizare. Majorare de capital → |
---|