ICCJ. Decizia nr. 140/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 469/2003 reclamanta S.N.L.O. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC E.R. SA și SC T. SA, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata sumei de 7.468.987.039 lei, reprezentând corecții de preț datorate de pârâte pentru cărbunele livrat de exploatările miniere din B.C.R., subunități ale S.N.L.O. SA în anul 2000.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1737 din 21 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.L.O. SA și a obligat pârâta SC E.R. SA să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 6.613.449.519 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 104.280.000 lei și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC T. SA București, respingând acțiunea față de această pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, culpa pârâtei în ce privește nerespectarea prevederilor contractuale.
împotriva hotărârii primei instanțe, a declarat apel pârâta SC C.E.R. SA, fostă SC E.R. SA.
Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 173 din 23 mai 2005 a admis în parte apelul formulat de apelanta-pârâtă SC C.E.R. SA și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta SC C.E.R. SA la plata sumei de 3.016.889.998 lei corecții preț și 82.220.849 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru la fond și în apel, menținând restul dispozițiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză tehnică, înlăturând expertiza contabilă efectuată în cauză.
împotriva deciziei pronunțată în apel, au declarat recurs atât reclamanta S.N.L.O. SA Târgu Jiu, cât și pârâta SC C.E.R. SA.
Recurenta-reclamantă S.N.L.O. SA a invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. arătând, în esență, în motivarea acesteia că instanța de apel a aplicat greșit legea, constatând că reclamanta, în calitate de furnizor, a inițiat acte adiționale prin care se restabilea modalitatea de recepție calitativă a mărfii, acte pe care pârâta SC C.E.R. SA nu le-a semnat, restituindu-le furnizorului nesemnate, cu scopul de a crea confuzie în determinarea calității mărfii și obținerii de profituri necuvenite.
Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei.
Recursul formulat de reclamanta S.N.L.O. SA este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cum, criticile pe care recurenta-reclamantă a încercat să le circumscrie motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nedezvoltându-le, însă, conform cerințelor art. 302 alin. (1) lit. c) din menționatul text legal spre a putea fi examinate, urmează ca înalta Curte să respinsă recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.
Privitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C.E.R. SA, se constată că această parte litigantă a invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea recursului propriu că instanța de apel a pronunțat decizia exclusiv în baza expertizei tehnice efectuată, ceea ce înseamnă că hotărârea recurată a fost dată, în opinia recurentei-pârâte, prin lipsirea sa de temei legal.
Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului formulat de această parte, modificarea deciziei atacate în sen sul admiterii în totalitate a apelului.
Recursul formulat de pârâta SC C.E.R. SA este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului și examinând decizia pronunțată în apel prin prisma criticilor vizând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova a reținut ca întemeiată acțiunea reclamantei pentru corecțiile de preț în cuantum de 3.016.889.998 lei, așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică, expertiză care, spre deosebire de cea contabilă, a atins toate obiectivele.
Mai mult, pentru a pronunța decizia atacată, instanța de apel a reținut că pârâta folosește metode de determinare a diferențelor de putere calorică la cărbunele livrat ce nu sunt prevăzute în contractul încheiat între cele două părți.
Coroborând motivațiile mai sus expuse cu acelea potrivit cărora reclamanta a atestat calitatea cărbunelui prin certificate de calitate emise conform stipulațiilor contractuale, pârâta încălcând prevederile conform cărora în termen de 10 zile avea dreptul a face obiecțiuni referitoare la puterea calorică a cărbunelui recepționat, în baza întocmirii buletinelor proprii de analiză, instanța de apel, în mod just, a considerat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată în parte pentru corecțiile de preț conform datelor expertizei tehnice efectuate.
Prin urmare, înalta Curte, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., a respins recursul formulat de pârâtă, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2483/2006. Comercial → |
|---|
