ICCJ. Decizia nr. 2483/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2483/2006
Dosar nr. 515/2/2006
Şedinţa publică din 7 iulie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC D.C. SRL a formulat contestaţie la executare şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să fie anulate formele de executare iniţiate de A.V.A.S. împotriva sa, în baza Ordinului nr. 580/2005, prin care creditoarea a dispus blocarea tuturor conturilor pe care societatea le avea deschise la B.C.R., sucursala Moineşti, B.R.D., sucursala Moineşti, D.T. a municipiului Moineşti, până la concurenţa sumei de 136.881.969 lei. Prin aceeaşi cerere, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite dispuse în baza Ordinului emis de A.V.A.S. care potrivit reclamantei a pretins că deţine împotriva societăţii o creanţă în sumă de 136.881.969 lei, pe care a preluat-o de la C.A.S. Bacău.
Soluţionând cererea, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 37 din 8 martie 2006, a admis în parte contestaţia la executare şi a anulat formele de executare efectuate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, împotriva debitoarei contestatoare, până la concurenţa sumei de 33.743.492 lei rămasă de achitat. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată.
Pentru a se determina cuantumul real al sumei care poate să facă obiectul executării, Curtea de Apel Bucureşti a dispus completarea probelor prezentate de părţile în proces cu o expertiză contabilă prin care s-a stabilit că debitul real este în sumă de 21.255.876 lei, sumă la care instanţa a mai adăugat 12.487.616 lei achitată cu O.P. nr. 80/2003 de către debitoare, dar în alt cont, plată care nu a dus la stingerea obligaţiilor sale proprii. Faţă de aceste constatări, prima instanţă a stabilit că debitoarea mai are de plată suma de 33.743.492 lei, şi în consecinţă a dispus anularea formelor de executare până la concurenţa acestei sume. Cu privire la cheltuielile de judecată Curtea a stabilit că nu poate fi reţinută culpa procesuală a pârâtei întrucât litigiul s-a declanşat ca urmare a faptului că debitoarea nu a contestat înştiinţarea de plată nr. 4550 din 5 februarie 2004, iar plata făcută cu O.P. nr. 80 nu a putut fi operată în contul său pentru stingerea unei părţi din debit datorită indicării greşite a contului.
Împotriva sentinţei nr. 37 din 8 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a declarat recurs, reclamanta SC D. SRL (fostă D.C. SRL) Ardeoani. Fără să invoce motivele de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei recurate, debitoarea a susţinut că suma pretinsă de A.V.A.S. nu a fost justificată printr-un document prin care să se individualizeze şi să se constate pretinsele creanţe bugetare, că expertiza întocmită în cauză nu poate sta la baza executării unor creanţe bugetare pentru care există o altă modalitate de constatare. Recurenta a criticat şi faptul că nu s-a luat în considerare plata făcută cu O.P. nr. 80/2003 cu toate că această plată era înregistrată contabil ca fiind făcută pentru stingerea obligaţiilor faţă de C.A.S. În dovedirea transferului sumei achitată cu O.P. nr. 80/2003, recurenta contestatoare a depus adresa nr. 6014 din 4 aprilie 2006 prin care C.A.S. Bacău confirmă transferarea plăţii efectuată de SC D. SRL în contul acesteia, aşa cum ar fi fost corect să se procedeze, potrivit susţinerii recurentei, încă de la emiterea acelui ordin de plată.
Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare pentru întreaga sumă de 136.881.969 ROL.
Intimata prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului precizând că a preluat creanţele bugetare restante, existente în evidenţele contabile ale C.N.A.S., la data de 30 iunie 2003, în vederea recuperării acestora conform OUG nr. 51/1998, potrivit înştiinţării de plată emisă de C.A.S. Brăila, înscris care nu face decât să ateste existenţa creanţei devenită certă, lichidă şi exigibilă.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În speţă, recursul a fost îndreptat împotriva unei sentinţe pronunţată într-o procedură specială instituită de OUG nr. 51/1998, care se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. Din redactarea dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., rezultă că regulile privind condiţiile legale pentru declanşarea recursului nu cuprind dispoziţii derogatorii care să-i permită părţii care exercită această cale de atac să nu indice motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Faptul că în procedura amintită a fost suprimată calea de atac a apelului, nu transformă recursul în cale de atac ordinară. În sensul acestei concluzii sunt de observat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., prin care se stabileşte că în acest caz, când hotărârea nu poate fi atacată cu apel, „recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304..".
În raport de consideraţiile precedente se constată că recurenta nu a respectat cerinţele obligatorii pentru exercitarea acestei căi de atac, în sensul că şi-a exprimat doar nemulţumirea în legătură cu soluţia primei instanţe fără să încadreze în drept criticile în legătură cu nelegalitatea sentinţei care să impună apoi examinarea netemeiniciei. Concluzia se bazează şi pe faptul că prin suprimarea unei căi de atac devolutive (apelul), legiuitorul nu a urmărit să confere recursului o devoluţiune asemănătoare apelului, ci o examinare peste motivele de casare prevăzute de art. 304, sub toate aspectele.
Cu aceste precizări, Curtea va lua în examinare motivul ce vizează nerespectarea prevederilor OUG nr. 95/2003, motiv care se dovedeşte nefondat întrucât din actele dosarului rezultă că debitoarei i-a fost comunicată înştiinţarea de plată nr. 4550 din 5 februarie 2004 de către C.A.S. a Judeţului Bacău. Titlul constatator al creanţei restante constituie potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 95/2003, titlu executoriu pentru creanţele bugetare preluate de A.V.A.S. Rezultă că potrivit art. 1 din aceeaşi ordonanţă, creditoarea deţine titluri de creanţă aşa încât critica privind încălcarea OUG nr. 95/2003 este nefondată.
La dosarul de fond a fost depusă şi notificarea C.A.S. prin care i s-a adus la cunoştinţă recurentei debitoare că au fost transferate către A.V.A.S., creanţele aparţinând societăţii, care reprezintă obligaţii de plată restante până la 31 decembrie 2003, consolidate.
Este adevărat, astfel cum susţine recurenta, că după punctajul efectuat între C.J.A.S. Bacău şi societatea recurentă, s-a stabilit că urmare unor plăţi care nu au fost luate în considerare, creanţa existentă la 30 iunie 2003, cu accesoriile calculate la 31 decembrie 2003 este de 29.750.729 lei. În aceste condiţii în care au existat diferenţe între titlul executor şi suma reală de plată instanţa de fond, în mod corect a dispus, efectuarea expertizei contabile. Potrivit concluziilor expertizei datoriile către fondul A.S.S. pe care le-a înregistrat contestatoarea sunt în sumă de 21.255.876 ROL conform anexelor la raport. Aşadar, afirmaţia că nu este datorată nici o sumă şi că formele de executare trebuie anulate în totalitate nu are suport în probele dosarului aşa încât nu sunt motive întemeiate pentru înlăturarea acestei sume. Totuşi, instanţa de fond, peste suma determinată de expertiză a considerat că formele de executare urmează să fie anulate până la concurenţa sumei de 33.743.492 lei pe motivul că plata făcută cu O.P. nr. 80/2003 nu constituie o plată valabilă datorită indicării greşite a datelor plătitorului.
În recurs, s-a depus însă adresa nr. 6014/2006 a C.A.S.J. Bacău din care rezultă că suma achitată cu O.P. mai sus menţionat a fost transferată în contul plăţilor făcute de SC D. SRL.
În aceste condiţii, faţă de înscrisul prezentat în recurs, anularea formelor de executare se justifică numai până la concurenţa sumei de 21.255.876 lei, sumă care de altfel rezultă din raportul de expertiză.
Aşa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 3041 C. proc. civ., recursul se va admite iar, sentinţa va fi modificată în sensul dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Ardeoani împotriva sentinţei comerciale nr. 37 din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică sentinţa, în sensul că anulează formele de executare efectuate de A.V.A.S. Bucureşti împotriva debitoarei reclamante până la concurenţa sumei de 21.255.876 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2482/2006. Comercial → |
|---|
