ICCJ. Decizia nr. 161/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.161/2006
Dosar nou nr. 12273/1/2005
Dosar vechi nr. 2973/2005
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. T. SA Braşov a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA Sibiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea punctului 3 al hotărârii adunării generale din 19 octombrie 2004 referitoare la menţinerea garanţiilor constituite iniţial pentru creditul contractat de SC F. SA de la B.C.R. Sibiu până la termenul de rambursare stabilit, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 111/ C din 3 februarie 2005, Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 37.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că A.G.A. a fost legală şi statutară, nepublicarea în M. Of. nu atrage vreo sancţiune asupra hotărârii, ea fiind menţionată în registrul comerţului, nu a fost încălcat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice prin constituirea de garanţii reale şi prelungirea garanţiei nu poate avea decât un efect pozitiv prin aceea că duce la rambursarea creditului, deoarece în caz contrar s-ar fi trecut la executarea silită.
Prin Decizia civilă nr. 104/ A din 13 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, obligând-o pe apelanta-reclamantă să-i plătească intimatei-pârâte suma de 20.000.000 lei cheltuieli de judecată, în apel.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că nu există nici o prevedere legală prin care să i se interzică unei societăţi comerciale constituirea unei garanţii în favoarea unei alte societăţi comerciale, cu atât mai mult cu cât art. 111 din Legea nr. 31/1990 stabileşte ca prerogativă a adunării generale la lit. f), că poate să hotărască asupra gajării uneia sau mai multor unităţi ale societăţii, astfel încât hotărârea A.G.A. din cadrul SC S. SA, adoptată la 19 octombrie 2004 este legală şi statutară, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi, pe cale de consecinţă, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii sale în anularea H.A.G.O.A. din data de 19 octombrie 2004, referitoare la „menţinerea garanţiilor constituite iniţial pentru creditul contractat de la B.C.R. Sibiu până la termenul de rambursare stabilit", cu cheltuieli de judecată.
Recurenta-reclamantă susţine astfel că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre:
1) lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea legii, apreciind că în cauză n-au fost respectate condiţiile imperative ale Legii nr. 31/1990, republicată, privind convocarea şi 2) fără a se pronunţa asupra unui mijloc de apărare invocat de societatea sa, în susţinerea apelului şi anume că acţionarul majoritar nu s-a abţinut de la vot, contrar dispoziţiilor legale aplicabile.
Sub acest ultim aspect, recurenta-reclamantă arată că acţionarul majoritar, B.I., fiind direct interesat în obţinerea unui credit de la B.C.R. în favoarea uneia dintre societăţile în care are interese şi pe care l-a garantat cu activele intimatei, trebuia să se abţină de la vot într-o problemă supusă aprobării organului suprem al societăţii pârâte, ori, neprocedând astfel a încălcat flagrant, pe de o parte, prevederile art. 127 din Legea nr. 31/1990, republicată în 2004, precum şi pe cele ale art. 210 din Legea nr. 297/2004, astfel încât sancţiunea legală în acest caz, al încălcării obligaţiei de abţinere de la vot este anularea hotărârii.
Recursul este fondat şi va fi admis potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
Luând în examinare cea de-a doua critică exprimată, ca vizând nelegalitatea hotărârii atacate se constată următoarele:
Reprezentantul reclamantei în adunarea generală a acţionarilor pârâtei din 19 octombrie 2004 a fost împuternicit să voteze împotriva adoptării pct. 3 de pe ordinea de zi, considerând-se că ipotecarea activelor pârâtei pentru garantarea creditului contractat de SC T.F. SA este contrară intereselor societăţii şi acţionarilor acesteia şi, prin urmare, nelegală.
Din examinarea actelor dosarului (dosar fond), potrivit certificatului constatator emis de O.R.C., rezultă că B.I. este acţionar la SC T.F. SA, fiind în acelaşi timp şi acţionar majoritar la SC S. SA.
Se constată, de asemenea, că acţionarul majoritar B.I. nu s-a abţinut de la vot în adunarea generală ordinară a acţionarilor SC S. SA Sibiu, privind menţinerea garanţiilor constituite iniţial pentru creditul contractat de SC T.F. de la B.C.R. (dosar fond), deşi potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 126 din Legea nr. 31/1990, devenit art. 127, prin republicarea legii, acţionarul care, într-o anumită operaţiune are fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, trebuie să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune, în caz contrar intervenind aplicarea sancţiunii legale, care în această situaţie este nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, în speţă, operaţiunea de ipotecare a activelor pârâtei pentru garantarea creditului contractat de SC T.F. SA a fost aprobată în şedinţa consiliului de administraţie al SC S. SA din 10 iulie 2001 şi nu prin hotărârea adunării generale a acţionarilor, nefiind adusă la cunoştinţă acestora.
În această împrejurare, reţinându-se că se impune admiterea acţiunii reclamantei şi anularea punctului 3 al H.A.G.O.A. din 19 octombrie 2004, pentru considerentele mai sus menţionate, susţinerile recurentei privind nelegalitatea convocării şedinţei din 19 octombrie 2004 rămân fără obiect şi examinarea lor devine de prisos.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamantă şi va fi schimbată în tot sentinţa tribunalului, în sensul că se va admite acţiunea reclamantei şi va fi anulată hotărârea A.G.O.A. din 19 octombrie 2004, respectiv punctul 3 al hotărârii, aşa cum s-a solicitat prin acţiune referitor la menţinerea garanţiilor constituite iniţial pentru creditul contractat de SC T.F. SA de la B.C.R. Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 104 din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia recurată, admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentinţa nr. 111 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Sibiu în sensul că admite acţiunea reclamantei şi anulează hotărârea A.G.A. din 19 noiembrie 2004, respectiv punctul 3 referitor la menţinerea garanţiilor constituite.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 160/2006. Comercial → |
|---|
