ICCJ. Decizia nr. 162/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.162/2006
Dosar nr. 9583/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa Camerei de Consiliu de la 11 februarie 2004 de Judecătoria Buftea – Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. 67/2004, a fost încuviinţată executarea silită imobiliară la cererea formulată de creditoarea B.R.D. – G.S.G. SA cu sediul social în Bucureşti, împotriva debitoarei SC P. SA cu sediul social în Judeţul Ilfov.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că prin adresa înregistrată sub nr. 67/2004 a fost înaintată de G.I.E., executor bancar în cadrul corpului executorilor bancari ai B.R.D. - G.S.G. SA, cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare, având ca debitor pe SC P. SA, constatându-se din întreaga documentaţie existentă că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 56 din Legea nr. 58/1998 şi art. 3731 C. proc. civ., creanţa creditoarei fiind certă, lichidă şi exigibilă. Executarea silită vizează satisfacerea creanţei în sumă totală de 9.450.952,15 dolari S.U.A. (din care 8.422.167 dolari S.U.A. credit şi 1.028.785,15 dolari S.U.A. dobânzi) obligaţie izvorâtă din contractul de credit din 16 martie 1999 şi actele adiţionale ulterioare, precum şi din contractul de ipotecă autentificat la 7 martie 2002 şi actul adiţional la aceasta din 14 martie 2002 de către B.N.P. M.V. înscrise în C.F. a localităţii Snagov şi a localităţii Gruiu, prin care se garantează suma de 47.010 dolari S.U.A., înscrisuri ce reprezintă titluri executorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 310 din 16 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC P. SA împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 11 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 67/2004, în contradictoriu cu intimata B.R.D. – G.S.G. SA Bucureşti.
Instanţa de apel a stabilit că la încuviinţarea cererii de executare silită a fost avut în vedere că, în conformitate cu art. 379 C. proc. civ., creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, instanţa de fond respectând toate cerinţele legale.
Împotriva deciziei nr. 310 din 16 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs debitoarea SC P. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, deoarece creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, imobilul urmărit nu mai este proprietatea debitoarei acest imobil urmărit este greşit identificat, greşit au fost respinse probele cu interogatoriu şi expertiză financiar – bancară solicitate de debitoare au fost încuviinţate două executări silite asupra aceluiaşi imobil, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimatul creditor B.R.D. – G.S.G. SA Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la motivele de recurs dar şi la excepţia invocată din oficiu de instanţă şi pusă în discuţia părţilor, privind necompetenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie precum şi de inadmisibilitate a recursului, în raport de dispoziţiile art. 3731 alin. (2) coroborate cu art. 725 alin. (1) C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat de debitoarea SC P. SA, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că obiectul cauzei în constituie încuviinţarea executării silite imobiliare, în condiţiile art. 3731 din codul de procedură, la cererea formulată de contestatoarea B.R.D. – G.S.G. SA Bucureşti prin executor bancar împotriva debitoarei SC P. SA.
În materia executării silite, guvernată de dispoziţiile art. 3711 şi următoarele C. proc. civ., obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în caz contrar prin executare silită, care are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Cadrul legal instituit de reglementările cuprinse în art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobare a OUG nr. 138/2000, imperativ stabileşte că instanţa încuviinţează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. La rândul său, art. 725 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin OUG nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, stipulează în mod expres că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Pentru aceste raţiuni juridice, urmează a admite recursul declarat de debitoarea SC P. SA prin lichidator judiciar SC R.P.T.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 310 din 16 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., o casează şi va trimite cauza Tribunalului Bucureşti ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC P. SA prin lichidator judiciar SC R.P.T.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 310 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza Tribunalului Bucureşti ca instanţă de recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 161/2006. Comercial → |
|---|
