ICCJ. Decizia nr. 1823/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC E.A.E. SRL București a solicitat obligarea pârâtei SC R. SA la plata sumei de 47.411.000 lei, reprezentând diferență neachitată la factura din 22 septembrie 1999 emisă pentru încasarea contra-valorii produsului livrat, conform anexei la contract.
Motivându-și acțiunea reclamanta arată că pârâta a achitat cu O.P. din 21 septembrie 2000 doar 40 de milioane lei contravalore marfă rămânând diferența pretinsă prin acțiune; la această sumă se datorează și penalități de 192.488.660 lei conform art. 2.1 din contract.
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 9692 din 17 decembrie 2003 a respins acțiunea reclamantei ca prescrisă reținând că scadența era la 15 noiembrie 1999, iar termenul de prescripție s-a împlinit la 15 noiembrie 2002.
în apelul după casare, formulat de reclamantă, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 239 din 27 septembrie 2005 a respins ca nefondat apelul apreciind că produsul nu a fost predat cumpărătorului.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că produsul a fost livrat la 22 septembrie 1999, iar expertul care menționează în expertiză că produsul nu a fost livrat se află în eroare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși reclamanta se referă formal la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu formulează nici o critică privind nelegalitatea deciziei atacate invocând doar motive de netemeinicie legate de livrarea sau nelivrarea produsului ce face obiectul dosarului.
De altfel aceasta nici nu a formulat vreo obiecțiune la concluziile expertizei pe care la această dată o contrazice în susținerile din motivele de recurs.
Criticile recurentei nu s-au încadrat în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și acesta a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1948/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1766/2006. Comercial → |
|---|
