ICCJ. Decizia nr. 206/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2004 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, contestatorul L.V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 199 pronunțată de această instanță la data de 21 ianuarie 2004 în cauza ce a făcut obiectul dosarului, solicitând anularea deciziei și rejudecarea recursului.
în motivare, contestatorul susține că hotărârea nr. 199 a instanței de recurs se impune a fi desființată în temeiul art. 317 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care procedura de citare în ceea ce-l privește, nu a fost îndeplinită la data judecării recursului, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ.
Contestația în anulare va fi respinsă pentru considerentele de mai jos:
Prin decizia nr. 199 din 21 ianuarie 2004 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de SC S. SRL împotriva deciziei nr. 123/ A din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București. secția comercială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC D. SRL București, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Contestatorul nu a figurat ca parte în cauză și nu a fost citat cu ocazia judecării recursului deoarece, deși inițial a fost chemat în judecată în calitate de pârât, prin încheierea din data de 19 ianuarie 2001, prima instanță, Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâții L.V. și C.D. și a dispus scoaterea lor din cauză, încheierea nefiind atacată cu apel sau recurs.
3. Prin urmare, contestatorul nefiind parte în decizia atacată nu poate uza de această cale extraordinară de atac.
Calitatea de a exercita contestația în anulare se verifică în persoana contestatorului, care trebuie să justifice interesul în promovarea căii de atac.
Câtă vreme nu a fost parte în proces nu poate invoca neregularități procedurale, cu consecința încălcării dreptului la apărare și a contradictorialității, pentru că nu justifică nici un interes.
Așa fiind, a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, și înalta Curte a respins-o.
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 159/2006. Comercial → |
|---|
