ICCJ. Decizia nr. 287/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 5 mai 2004, reclamanta SC C. SRL Galați a cerut instanței ca, în contradictoriu cu pârâta SC F.D.F.E.E.E.M.N. SA Galați, să dispună obligarea acesteia la rebranșarea obiectului de utilitate publică, moara din comuna Matca, la rețeaua de distribuție a energiei electrice, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1230 din 17 septembrie 2004, Tribunalul Galați, secția comercială, respinge cererea reclamantei ca nefondată, reținând, pentru a decide astfel, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale potrivit art. 22 lit. r) și art. 29 din contractul încheiat cu pârâta, neachitând facturile fiscale emise de aceasta ca urmare a consumului ilicit de energie electrică, astfel că pârâta nu poate fi obligată la rebranșarea morii la rețeaua de distribuție a energiei electrice.
Prin decizia civilă nr. 12/ A din 16 februarie 2005, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva soluției instanței de fond, reținând în acest sens că rebranșarea la rețeaua de distribuție a energiei electrice se putea face numai după achitarea de către reclamantă a valorii energiei electrice consumate anterior, conform prevederilor art. 26 alin. (1) lit. c) din contract, aceasta fără legătură cu eventuala culpă a uneia sau a ambelor părți la producerea situației care a generat debranșarea, și că reclamanta nu și-a executat această obligație, astfel că pârâta, în mod justificat, a refuzat rebranșarea.
Decizia instanței de apel menționată este atacată cu recurs de către reclamantă care, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate și, pe fond, admiterea acțiunii sale cu consecința rebranșării, reluând în susținerea recursului său aceleași argumente avansate și în apel.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea constată că recursul este inform, acesta nefiind semnat și ștampilat de către recurentă, ci de o altă persoană, probabil avocat, care depune o semnătură indescifrabilă, neînsoțită nici aceasta de o ștampilă; se constată, de asemenea, că la dosar există o împuternicire avocațială nesemnată de client, reclamanta recurentă în cauză, împuternicire care nu este însoțită de contractul de asistență juridică la care face referire.
Se constată, de asemenea, că, în aplicarea prevederilor art. 133 alin. (2) C. proc. civ. recurenta a fost citată cu mențiunea expresă a semnării recursului de către reprezentantul legal și aplicarea sigiliului societății (dosar de recurs), dar aceasta, care solicitase judecarea cauzei în lipsa sa, nu a dat curs invitației, fiind lipsă la termenul de dezbatere pentru care a fost legal citată.
Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 3021alin. (1) lit. d) C. proc. civ., recursul a fost anulat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 231/2006. Comercial → |
|---|
