ICCJ. Decizia nr. 2263/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1602 din 11 aprilie 2005, Tribunalul București, secția comercială a respins cererea formulată de reclamanta A.F.P. București în contradictor cu pârâta SC P.D. SRL București având ca obiect constatarea nulității de drept a mențiunii de radiere a societății pârâte, în temeiul art. 5 din Legea nr. 314/2001 completată prin Legea nr. 428/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că radierea societății pârâte în registrul comerțului, pentru necompletarea capitalului social s-a dispus de judecătorul delegat la registrul comerțului la data de 19 noiembrie 2001 fiind realizată efectiv la data de 29 martie 2002 înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 428 din 27 iunie 2002.
în atare situație, în speță nu este incident alin. (4) al art. 5 din Legea nr. 314/2001 completată prin Legea nr. 428/2002 care se aplică în opinia instanței numai în privința radierilor dispuse după data de 10 iulie 2002, dată la care Legea nr. 428/2002 a intrat în vigoare.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 662 din 13 octombrie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, menținând sentința sub aspectul soluției și motivării, apreciind că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principiului constituțional al neretroactivității înscris în art. 15 din Constituție.
în contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.F.P. București pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând ca Legea nr. 428/2002 își produce efectele și asupra societăților radiate anterior dacă au datorii față de bugetul de stat.
Verificându-și competența, instanța a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică necompetența de soluționare pe fond a recursului raportat la sistemul căilor de atac de care beneficiază sentința.
Recursul este fondat.
Legea nr. 314/2001 reglementează situația societăților comerciale care în termen de 60 de zile de la data intrării ei în vigoare nu și-au majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale și care sunt dizolvate de drept intrând în lichidare pe această dată (art. 1).
Procedura constatării dizolvării de drept a societății în culpă și a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat sunt reglementate de art. 2 și 3 din legea menționată iar radierea din oficiu, precedată de lichidare, este și ea reglementată în art. 3 alin. (4) și (5) și art. 5 din aceeași lege.
Pe data lichidării, societățile comerciale ce fac obiectul Legii nr. 314/2001 modificată se radiază din oficiu din registrul comerțului dar potrivit art. 5 alin. (4) "Radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești".
De această dată, Legea nr. 314/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 nu reglementează procedura de operare a nulității radierii.
Mutatis mutandis, în lipsa unei reglementări speciale, se vor aplica dispozițiile din Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerțului, dreptul comun în materie, referitoare la procedura de soluționare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare, conținută de art. 25.
Așadar, cererea de constatare a nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea societății care o înaintează tribunalului competent potrivit alin. (2) din art. 25.
Tribunalul se va pronunța asupra cererii cu citarea O.R.C. și, în cazul dat, a lichidatorilor societății radiate, iar hotărârea ce o va pronunța va fi supusă recursului în condițiile alin. (4) din art. 25 din lege.
Drept urmare, față de cele ce preced, recursul s-a admis sub aspectul motivului de ordine publică invocat conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., s-au casat hotărârile pronunțate în cauză și s-a trimis cauza la tribunal pentru soluționarea cererii cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, privind registrul comerțului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2271/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2268/2006. Comercial → |
|---|
