ICCJ. Decizia nr. 2268/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială a fost înregistrată, sub nr. 923/COM/2005, acțiunea reclamantei C.N.C.F.C.F.R. SA, prin care a solicitat evacuarea pârâtei SC D.M. SRL de pe terenul aparținând infrastructurii feroviare aferente stației C.F.R. Rm. Vâlcea.
Prin sentința nr. 683 din 14 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis acțiunea reclamantei, s-a constatat încetat contractul de închiriere, prin expirarea termenului la 23 aprilie 2005 și s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat pe terenul aparținând infrastructurii feroviare aferente stației C.F.R. Rm. Vâlcea, în suprafață de 14 mp.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că pârâta a folosit spațiul în cauză, în baza unui contract de închiriere a cărei perioadă de valabilitate a expirat la data de 23 aprilie 2005.
După expirarea termenului de 5 zile prevăzut în contract pentru eliberarea imobilului locatorul a solicitat evacuarea pârâtei, fără îndeplinirea altor formalități, locatarul fiind de drept în întârziere conform art. 1079 alin. (2) pct. 2 C. civ.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 969 C. civ. și, constatând că pârâta nu mai deține un titlu valabil pentru ocuparea spațiului a dispus evacuarea sa din acesta.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 28 din 16 februarie 2006.
în considerentele deciziei s-a reținut că apelul pârâtei, care se află în procedura sa, a fost declarat de administratorul social, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 58 din aceasta, nefiind scutit de plata taxelor de timbru.
în atare situație, administratorul social a fost citat cu mențiunea timbrării, punându-i-se în vedere și cuantumul taxei, însă acesta nu s-a conformat obligației impuse, motiv pentru care s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată aceea a anulării apelului ca netimbrat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta prin administratorul social C.H., invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în argumentarea motivului de recurs recurenta susține că a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 5 RON în mod anticipat și pentru siguranță a achitat de două ori câte 5 RON, conform chitanțelor eliberate de D.R.P.C. - O.P.R.V., la data de 1 februarie 2006.
Cu privire la aceeași taxă se arată că aceasta a fost expediată de oficiul poștal, prin mandat către P.C. - C.T.I. și către instanță, iar în atare situație instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Mai mult chiar, se susține că instanța nu i-a pus în vedere cuantumul taxei de timbru datorată.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Primind cererea de apel și constatând că nu este însoțită de taxa judiciară de timbru, instanța de apel a dispus citarea societății pârâte prin administratorul social cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 RON (dosar apel) până la termenul din data de 16 februarie 2006.
La termenul stabilit de instanță s-a constatat că apelanta nu s-a conformat obligației astfel că, în mod corect, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată prin H.G. nr. 783/2004 și s-a aplicat sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
După data soluționării apelului pe calea excepției, pârâta a depus la dosar două chitanțe din 13 martie 2006 și 16 martie 2006 din care rezultă că a achitat câte 4 RON cu titlu de taxă de timbru astfel că nu pot fi primite susținerile făcute în recurs cu privire la faptul că ar fi achitat anticipat taxa de timbru și că nu i s-ar fi pus în vedere cuantumul taxei ce trebuia plătită.
în ce privește cele două chitanțe despre care face vorbire în recurs și depuse la dosar, din cuprinsul acestora nu rezultă că ar fi fost achitată taxa de timbru, reprezentând două mandate poștale către P.C., nefiind specificată vreo mențiune cu privire la taxa de timbru sau la titlul cu care se face plata.
Oricum, Legea nr. 146/1997 modificată și completată impune obligația depunerii în instanță a originalului actului prin care s-a efectuat plata taxei de timbru.
Așa fiind, înalta Curte a respins recursul declarat ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținând ca legală decizia pronunțată în apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2263/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2236/2006. Comercial → |
|---|
