ICCJ. Decizia nr. 2728/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2728/2006
Dosar nou nr. 11746/1/2005
(dosar vechi nr. 2841/2005)
Şedinţa publică din 2 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6682 din 20 mai 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea principală formulată de reclamanta SC P.I. SA având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare – cumpărare nr. 80 din 2 iunie 1999 încheiat cu pârâta SC C.E. SRL şi a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtă, constatând în consecinţă că aceasta este proprietara activelor ce au făcut obiectul contractului de leasing imobiliar menţionat, hotărârea ţinând loc de act de vânzare – cumpărare.
În motivarea sentinţei, prima instanţă reţine că reclamanta, nu a dovedit nelegalitatea mandatului F.P.S., lipsa bilanţului de mediu nu este de natură a determina nulitatea absolută a contractului de leasing iar schimbarea obiectului contractului prin actul adiţional din data de 5 ianuarie 2000 nu constituie o cauză de nulitate absolută, părţile putând realiza acesta în virtutea principiului libertăţii contractuale.
S-a reţinut, de asemenea, că schimbarea obiectului contractului nu constituie eroare asupra naturii actului cum dealtfel nici nestipularea valorii reziduale nu este de natură a determina nulitatea absolută a convenţiei.
Cererea reconvenţională s-a admis în temeiul art. 13 din contract astfel cum a fost completat prin act adiţional, după achitarea ultimei redevenţe şi a valorii reziduale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 316 din 14 aprilie 2005, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă SC P.I. împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut ca fiind corectă soluţia de respingere a acţiunii apreciind ca neîntemeiate criticile apelantei sub acest aspect.
Criticile cu privire la cererea reconvenţională s-au apreciat ca fiind întemeiate, reţinându-se că actul adiţional a fost adoptat după intrarea în vigoare a Legii nr. 99/1999 şi HG nr. 450/1999, legea nefiind aplicabilă la momentul încheierii contractului de leasing.
Din interpretarea art. 4 pct. 1 – 5 din HG nr. 450/1999 la momentul la care oferta a fost acceptată între părţi s-a încheiat o promisiune bilaterală şi irevocabilă de vânzare – cumpărare cu valoare de antecontract şi deci greşit instanţa de fond a acordat valoare de contract de vânzare – cumpărare convenţiei încheiate, considerente pentru care instanţa de apel a respins şi cererea reconvenţională.
În contra deciziei au declarat recurs atât reclamanta SC P.I. SA cât şi pârâta SC C.E. SRL.
I. Reclamanta critică hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată că:
- în mod greşit instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada nerealizării investiţiilor în condiţiile art. 1169 – art. 1170 C. civ. şi greşit instanţa nu a analizat motivul principal de nulitate care este frauda la lege;
- necercetarea motivului principal de nulitate al contractului şi anume preţul neserios şi derizoriu prin Decizia atacată.
II. Pârâta critică Decizia instanţei de apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
- contractul de leasing în speţă a fost încheiat la 2 iunie 1999 sub incidenţa OUG nr. 88/1997 art. 28 – art. 29 iar nu a HG nr. 450/1999 pe care se întemeiază Decizia, aceasta intrând ulterior în vigoare, actul adiţional având regimul juridic al contractului principal;
- respectarea obligaţiilor contractuale de către utilizator face aplicabile automat prevederile art. 28 şi 29 din OUG nr. 88/1997 fiind întrunite condiţiile transferului dreptului de proprietate.
III. În faţa instanţei de recurs părţile au depus o tranzacţie pentru stingerea amiabilă a litigiului dedus judecăţii cu îndeplinirea formalităţilor cerute de lege.
Potrivit art. 1706 C. civ., „tranzacţie pot face numai cei ce pot dispune de obiectul cuprins în ea.
Acei însă ce nu pot dispune de obiectul cuprins în tranzacţie, nu pot transige decât în formele stabilite de legi speciale".
În speţă, părţile au încheiat un contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare în condiţiile art. 27 – 29 din OUG 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, având ca obiect exploatarea în sistem de leasing a folosinţei activului bazine piscicole P. I şi P. II situate în comuna P. Judeţul Ilfov, cu suprafaţa de 38 ha luciu de apă.
Acest contract a fost completat sub aspectul obiectului prin două acte adiţionale, precizându-se ce anume face obiectul vânzării cumpărării.
În mod corect instanţa de apel a apreciat asupra inexistenţei cauzelor de nulitate ale contractului dar greşit în aprecierea cererii reconvenţionale a făcut aplicarea HG nr. 450/1999 dată în aplicarea Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, Titlul I privind modificarea şi completarea O.U. nr. 88/1997 care nu era în vigoare la momentul încheierii contractului de leasing şi greşit s-a calificat natura clauzei de vânzare – cumpărare ca un antecontract de vânzare.
În realitate regimul juridic al contractului pe care părţile l-au încheiat este guvernat de prevederile art. 27 – art. 29 din OUG nr. 88/1997 modificată, clauza irevocabilă de vânzare – cumpărare constituind partea reglementară a contractului de leasing dacă acesta a fost încheiat cu respectarea acestei legi.
Cum în tranzacţia încheiată obiectul transferului de proprietate nu este determinat şi individualizat, Înalta Curte apreciază că refacerea tranzacţiei sub acest aspect se poate face în faţa instanţei de apel, după ce aceasta va pune în vedere părţilor să depună la dosar hotărârea A.G.A. prin care s-a aprobat transformarea contractului de asociere în participaţiune în contract de leasing cu clauză de vânzare cumpărare, publicată în M. Of., în raport cu care se va aprecia conformitatea actului adiţional, şi deci şi al obiectului tranzacţiei, faţă de caracterul special al legii în baza căruia s-a încheiat contractul de leasing în speţă.
În atare situaţie în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC P.I. SA Baloteşti şi de pârâta SC C.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 316 din 14 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2835/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2711/2006. Comercial → |
|---|
