ICCJ. Decizia nr. 298/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.298/2006
Dosar nr. 1191/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1593 din 9 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al recurentei T.D. în persoana numitei T.A., recursul declarat împotriva deciziei nr. 565 din 5 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, fiind anulat, ca făcut de o persoană fără calitate.
S-a reţinut în argumentarea acestei situaţii că recursul declarat de numita T.A. în numele lui T.D., nu a respectat cerinţele art. 67 alin. (2), art. 83 alin. (1) şi art. 7203 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., procura din 18 decembrie 1998 fiind un mandat general şi nu unul special, pentru exercitarea recursului, iar procuratoarea, deşi citată mai multe termene cu menţiunea să facă dovada mandatului său special, nu s-a prezentat şi nici nu a produs dovada cerută.
Împotriva acestei decizii, la 23 martie 2005, numita T.D., prin procurator T.A., în baza procurii din 18 decembrie 1998, a formulat contestaţie în anularea deciziei dată în recurs, decizie fundamentată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., apreciind că ea este rezultatul unei greşeli materiale.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei se arată că în mod eronat instanţa de recurs a reţinut că nu a făcut dovada mandatului său deoarece ea a depus procura la dosar, în sensul că îşi însuşeşte recursul declarat de T.A., acte depuse încă din 24 martie 2004.
Contestaţia formulată urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., temei de drept pe care contestatoarea şi-a fundamentat cererea, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În speţă, motivele invocate de contestatoare nu constituie greşeli materiale în sensul celor vizate de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. ci, eventual, greşeli de judecată, în aprecierea mandatului numitei T.A., instanţa de recurs considerând că procura din 1998 este un mandat general şi nu unul special, T.A. nefăcând dovada mandatului special solicitat de instanţă pentru această cauză.
Cum în contestaţia în anulare nu mai pot fi repuse în discuţie probleme deja dezlegate de instanţa de recurs, asupra cărora deja s-a pronunţat, în speţă, valabilitatea mandatului numitei T.A., Curtea apreciază că nu sunt întrunite cerinţele art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
Conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. contestatoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii R.M. şi SC D.B. SRL Piteşti, reprezentând onorariu avocat (300 RON), conform dovezilor din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T.D. prin procurator T.A. împotriva deciziei nr. 1593 din 9 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cu 300 RON cheltuieli de judecată pentru R.M. şi SC D.B. SRL Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 293/2006. Comercial → |
|---|
