ICCJ. Decizia nr. 3/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3/2006
Dosar nr. 6986/2004
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2082 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Neamţ, secţia comercială a admis acţiunea reclamantei SC D.R. SA formulată în contradictoriu cu pârâta A.D.A. SC D.R. SA şi a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul pe care-l ocupă în Roman. A mai obligat pârâta ca prin reprezentanţii săi legali, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să facă demersurile necesare schimbării sediului. A fost obligată pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 100.000 lei /zi întârziere în cazul neefectuării demersurilor pentru schimbarea sediului.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că reclamanta este proprietara spaţiului deţinut fără titlu de pârâtă iar în lipsa titlului nu se justifică menţinerea sediului în spaţiul proprietatea reclamantei.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. sub un prim aspect s-a motivat că litigiul este de natură civilă şi ca atare competenţa de soluţionare aparţine instanţei civile şi nu celei comerciale. S-a mai susţinut că, în mod greşit au fost admise capete ale cererii de chemare în judecată.
Prin Decizia nr. 447 din 16 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat reţinându-se ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de tribunal.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs apelanta pârâtă.
Prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 3 şi 5 şi respectiv 304 pct. 9 şi 10 recurenta susţine pe de o parte că litigiul este de natură civilă, că este lipsit de obiect (considerate excepţii) că reclamanta avea obligaţia să asigure pârâtei spaţiu pentru sediu potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 77/1994.
Nu a fost discutată şi instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie accesorie în favoarea asociatei A.D.A. formulată de sindicatul D.
Criticile sunt neîntemeiate şi recursul se va respinge ca neîntemeiat pentru următoarele considerente.
În ce priveşte litigiul în mod corect instanţele au reţinut că acesta este de competenţa instanţelor comerciale câtă vreme una din părţi este o societate comercială (vezi art. 3 C. com.).
Nu există titlu pentru deţinerea spaţiului de către pârâtă, textul de lege invocat (art. 10 din Legea nr. 77/1994) fiind abrogat, ca de altfel întreaga reglementare privind A.P. iar Legea nr. 21/1929 şi respectiv OG nr. 26/2000 nu conţin dispoziţii aplicabile societăţilor comerciale.
Susţinerea privind formularea de către sindicatul D. a unei cereri de intervenţie accesorie în faţa instanţei de apel nu se confirmă, astfel încât critica privind nepronunţarea asupra acesteia este neîntemeiată.
Înscrisul de la dosarul nr. 207/2003 al Tribunalului Neamţ constituind un memoriu adresat preşedintelui acelei instanţe şi neîntrunind nici formal nici în conţinutul său condiţia unei cereri de intervenţie prevăzute de art. 49 şi următoarele C. proc. civ.
Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate, din probele administrate atât la fond cât şi în apel cu prilejul rejudecării după casarea pentru necompetenţă a primei hotărâri nu rezultă că pârâta ar avea vreun titlu pentru ocuparea spaţiului din a cărui evacuare a solicitat-o reclamanta.
Schimbarea sediului este o măsură necesară în condiţiile în care spaţiul în care pârâta şi-a declarat sediul iniţial nu mai poate constitui sediul pârâtei.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.D.A. SC D.R. SA Roman, împotriva deciziei nr. 62 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 306/2006. Comercial → |
|---|
