ICCJ. Decizia nr. 333/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.333/2006
Dosar nou nr. 1965/1/2005
Dosar vechi nr. 382/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 19 august 2003, reclamanta A.F.P. Galaţi a chemat în judecată pârâtele SC L. SRL Galaţi şi SC I.O. SRL, prin lichidator judiciar, solicitând anularea facturii fiscale din 12 martie 2003, prin care cele două pârâte au materializat convenţia de vânzare cumpărare a unor bunuri mobile.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 321 din 24 februarie 2004 a admis acţiunea şi a constatat nulitatea actului de dispoziţie efectuat potrivit facturii fiscale din 12 martie 2003 emisă de SC I.O. SRL Galaţi, în calitate de vânzător şi pârâta SC I. SRL Galaţi, în calitate de cumpărător.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că vânzătoarea SC I.O. SRL, la data vânzării, nu mai putea să dispună asupra înstrăinării bunurilor din factura din 12 martie 2003 şi anume, şase rezervoare exterioare din polistif cu capacitate de 10.000 litri /buc, întrucât erau sechestrate conform procesului verbal din 24 iulie 2002, de către reclamantă, în vederea realizării creanţelor de peste 30.000.000.000 lei, conform actelor de executare silită.
S-a mai reţinut că, somaţia de executare din 19 august 2002 pe numele SC I.O. SRL la care se referea procesul verbal de imobilizare şi sechestrare din 24 iulie 2002, au fost menţionate în registrul de transcripţiuni al Judecătoriei Galaţi din 19 septembrie 2002, pentru a fi opozabile terţilor.
Ca urmare, la data încheierii actului de dispoziţie, bunurile erau indisponibilizate.
Ori, conform art. 73 alin. (2) din OG nr. 61/2002 „orice act de dispoziţie întreprins de debitor după indisponibilizare este lovit de nulitate absolută", astfel că este nul actul de înstrăinare intervenit între cele două pârâte.
Împotriva sentinţei menţionate, pârâta SC L. SRL a declarat apel prin care a susţinut că nu s-a făcut dovada sechestrării celor 6 cisterne ci, numai au fost identificate, astfel că nu era aplicabil art. 73 din OG nr. 61/2002.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 167 din 20 septembrie 2004 a admis apelul şi modificând în tot sentinţa instanţei de fond, a respins acţiunea.
S-a reţinut de către instanţa de apel că, măsura anulării facturii din 12 martie 2003 este nelegală, întrucât nu era aplicabil art. 73 alin. (2) din OG nr. 61/2002, dat fiind faptul că bunurile nu au fost sechestrate.
Procesul verbal de identificare bunuri mobile din 24 iulie 2003 se referă la clădirea în suprafaţă de 9226 mp în valoare de 23.963.975.574 lei, iar anexa în care figurează cele şase rezervoare exterioare nu este semnată de persoanele ce au semnat procesul verbal, de unde rezultă că nu a fost întocmit odată cu procesul verbal de identificare.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât:
- s-a făcut o interpretare greşită a dovezilor depuse, procesul verbal din 24 iulie 2002, care nu este numai de identificare ci şi de indisponibilizare a bunurilor mobile a căror valoare este cea din anexa acestui act;
- potrivit O.M.F. nr. 1741/1999 dat în aplicarea OG nr. 11/1996, acelaşi formulat de identificare este şi pentru indisponibilizare bunuri;
- instanţa de apel a ignorat înscrierea în Carta funciară a indisponibilizării bunurilor.
Recursul este fondat, pentru următoarele motive.
Ambele pârâte au nesocotit faptul că bunurile în cauză erau indisponibilizate, fiind aplicabile prevederile art. 73 alin. (2) din OG nr. 61/2002.
Tribunalul Galaţi prin încheierea din 6 martie 2002 a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale SC I.O. SRL, pentru recuperarea creanţei datorate la bugetul statului.
Urmare acestei hotărâri, la 24 iulie 2002, organul de executare al reclamantei, A.F.P. Galaţi, a întocmit procesul verbal de identificare bunuri, în a cărui anexe sunt trecute şi bunurile mobile în cauză.
Acest proces verbal, cu titulatura de identificare bunuri, constituie potrivit O.M.F. nr. 1741/1999 şi act de indisponibilizarea bunurilor identificate, având efecte în acest sens şi, ca urmare, această indisponibilizare a fost menţionată în cartea funciară.
A urmat la 19 august 2002, somaţia emisă de reclamantă către pârâta SC I.O. SRL, proprietara bunurilor indisponibilizate, pentru executarea silită care a fost notată în registrul de evidenţă a Judecătoriei Galaţi sentinţa nr. 897 din 19 septembrie 2002 pentru opozabilitate faţă de terţi.
Ambele pârâte, cu nesocotirea acestor acte, cu rea credinţă, au procedat la înstrăinarea bunurilor indisponibilizate.
Reţinerea instanţei de apel că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii specifice de sechestru şi indisponibilizare bunuri este contrară actelor dosarului.
Aşa fiind, recursul urmează să fie admis şi Decizia atacată să fie modificată în sensul respingerii apelului SC L. SRL Galaţi şi menţinerii sentinţei Tribunalului Galaţi nr. 321 din 24 februarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P. Galaţi, împotriva deciziei nr. 167 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei SC L. SRL Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 307/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 331/2006. Comercial → |
|---|
