ICCJ. Decizia nr. 322/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.322/2006
Dosar nou nr. 15473/1/2005
Dosar vechi nr. 3775/2005
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1879/ C din 20 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ au fost respinse excepţiile ridicate de pârâta SC T.M. SA cu sediul social în Piteşti judeţul Argeş. De asemenea a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii D.M., B.N., A.D., O.N., A.V., B.P., C.A., C.G., D.V., D.F.G.I., G.F., F.M., I.M.B., L.D., N.V., O.S., P.I., P.M., R.M., S.E., T.E., T.V., T.M., V.E., B.V., B.M., B.F., B.V., C.I., C.G., D.M., D.T., F.F.M., F.L., O.W., P.F., F.I.M. şi U.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a constatat că prin încheierea din 4 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 4591/C/2003 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi strămutarea spre soluţionare la Tribunalul Braşov ca urmare a strămutării dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinare, pârâta a ridicat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi a inadmisibilităţii acţiunii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu a putut fi admisă întrucât, în esenţă regulile mandatului stabilesc răspunderea mandatarului faţă de mandant iar dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 prevăd că administratorii sunt răspunzători faţă de societate pentru exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale.
Cu privire la cea de a doua excepţie, a inadmisibilităţii acţiunii pentru faptul că reclamanta B.N. fiind membră a consiliului de administraţie nu îşi poate invoca propria turpitudine, s-a reţinut că Legea nr. 31/1990, în principiu nu interzice administratorilor accesul liber la justiţie liber la justiţie în probleme legate de raporturile cu societatea. Mai mult, această excepţie se bazează şi tinde spre îngrădirea liberului acces la justiţie, încălcând şi un principiu constituţional.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prin hotărârea adunării generale a acţionarilor din 30 aprilie 2003, publicată în M. Of. partea a VI-a din 2 iunie 2003 s-a aprobat divizarea parţială a SC T.M. SA, consiliul de administraţie fiind împuternicit pentru întocmirea proiectului de divizare. Contractul de prestări servicii din 17 aprilie 2003, având ca obiect studiu de fezabilitate şi evaluare în vederea divizării încheiat cu SC C.A.G. SRL, semnat şi ştampilat de reprezentanţii părţilor contractante, nu a fost aprobat de către adunarea generală ordinară a acţionarilor, aşa cum rezultă din hotărârea din 29 iunie 2003.
Pârâta a dovedit faptul că s-au făcut demersuri în vederea obţinerii documentaţiei tehnice necesară identificării şi intabulării construcţiilor.
Acţiunea reclamanţilor, care formează o parte din acţionariatul de la SC T.M. SA urmăreşte protejarea unor interese personale şi nu interesul general, societar. O acţiune ce vizează executarea unei hotărâri A.G.A., are prin însăşi natura sa, caracterul unei acţiuni sociale deoarece ea trebuie exercitată exclusiv în folosul societăţii, folos care nu a fost dovedit. S-a mai reţinut că executarea unei hotărâri A.G.A. poate fi cerută pe baza unor motive de nelegalitate şi nu de oportunitate, aşa cum rezultă din interpretarea tehnologică a Legii nr. 31/1990, care protejează acţionarii numai atunci când executarea hotărârii A.G.A. este nelegală.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială prin Decizia nr. 128/ Ap din 12 iulie 2005 a respins apelul declarat de reclamanţii D.M., B.N., A.D., O.N., A.V., D.F., F.M., M.V., C.G., V.E., P.I., G.F., P.M., P.F., B.P., L.D., F.F.M., D.T., C.A., T.M., T.E., S.E., G.I., C.G. şi F.I.M., împotriva sentinţei civile nr. 1879/ C din 20 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1255/COM/2004 al Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a stabilit că nu se confirmă susţinerile reclamanţilor privind neîntocmirea proiectului de dizolvare, întrucât potrivit înscrisurilor depuse în apel acesta a fost depus la oficiul registrului comerţului, iar încheierea judecătorului delegat prin care s-a respins cererea de înregistrare solicitată, a fost casată de instanţa de control judiciar, cauza fiind trimisă spre rejudecare judecătorului delegat la O.R.C. Argeş. Aspectele privind atacarea hotărârii de majorare a capitalului social l pârâtei, exced obiectul cauzei şi nu au relevanţă sub aspectul reţinerii vreunei culpe a pârâtei în realizarea operaţiunii divizării.
Au fost găsite nefondate şi criticile privind consecinţele lipsei la interogatoriu a numitei N.M., deoarece pentru a se putea da eficienţă juridică acestei conduite în sensul art. 225 C. proc. civ., este necesar ca aceasta să se coroboreze cu alte probe, care aşa cum s-a arătat nu relevă situaţia de fapt invocată de reclamant.
Împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 12 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială au promovat recurs reclamanţii D.M., B.N., O.N., D.F., P.I., L.D., T.E., G.I., M.V., D.T., T.M.F.M., C.G.P.M., F.F.M. şi A.V., care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinice, sub aspectele că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prin aceea că în considerentele hotărârii nu se face nici o referire la motivele 2 şi 3 de apel, nu se arată care sunt probele pe care se bazează susţinerile instanţei şi hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind invocat ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC T.M. SA Piteşti a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursul declarat de reclamanţi, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, întinderea drepturilor şi obligaţiilor existente, în cadrul obligaţional al executării hotărârii adunării generale a acţionarilor a SC T.M. SRL privind divizarea societăţii.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de apel a răspuns la toate motivele invocate în cererea de apel a reclamanţilor, dând o interpretare justă actelor depuse de părţi, stabilind o situaţie de fapt şi de drept în deplină concordanţă cu probele administrate şi lămurind cauza sub toate aspectele.
A fost examinată întreaga documentaţie, stabilindu-se neîndoios că după aprobarea şi publicarea în M. Of. a hotărârii adunării generale a acţionarilor din 30 aprilie 2003, prin care s-a hotărât divizarea parţială a SC T.M. SA, organele de conducere ale societăţii au luat toate măsurile necesare în vederea punerii în executare a acestor dispoziţii.
Dându-se eficienţă hotărârii din 30 aprilie 2003, a adunării generale extraordinare a acţionarilor SC T.M. SA, consiliul de administraţie a realizat proiectul de divizare care cuprindea temeiul legal al divizării, condiţiile divizării, fundamentarea economică, metoda utilizată pentru determinarea raportului de schimb, stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului care se transmit către societatea beneficiară, raportul de schimb al acţiunilor, distribuirea acţiunilor, modalitatea de predare a acţiunilor şi data de la care acestea dau dreptul la dividende precum şi drepturile care se acordă obligatarilor şi alte avantaje (dosar nr. 22/Ap/2005 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială).
De asemenea, pârâta a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 263 din 5 ianuarie 2005 O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeş ca Judecătorul delegat să vizeze proiectul de divizare al SC T.M. SA, cerere care însă a fost respinsă. Ulterior, încheierea pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeş a fost atacată cu recurs.
Pârâta a depus toate diligenţele în scopul obţinerii documentaţiei tehnice ce urmează a fi cuprinse în patrimoniul societăţii şi apoi în proiectul de divizare, iar demersurile sale sunt predate cu întreaga corespondenţă din dosar.
Raţiunile juridice expuse anterior determină ca toate criticile formulate de reclamantă să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 128/ Ap din 12 iulie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.M., B.N., O.N., D.F., P.I., L.D., T.E., G.I., M.V., D.T., T.M.F.M., C.G.P.M., F.F.M. şi A.V., împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 12 iulie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 331/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 321/2006. Comercial → |
|---|
