ICCJ. Decizia nr. 341/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.341/2006
Dosar nr. 1527/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.T.F.M., sucursala Cluj, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.704.538.787 lei, reprezentând taxe accesorii şi majorări de întârziere.
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 297/ COM din 23 noiembrie 2004, a admis acţiunea obligând pe pârâtă la 2.704.538.787 lei taxe accesorii şi majorări şi la 55.190.388 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta, destinatar al mărfurilor transportate pe căile ferate, a fost avizată de sosirea şi punerea la dispoziţie a expedierilor şi a panourilor special amenajate în incinta staţiei, însă a predat vagoanele la termene îndepărtate faţă de momentul sosirii lor. Pe durata în care mijloacele de transport stau la dispoziţia clientului, regulamentul de transport C.F.R. prevede perceperea de tarife orare.
Prin Decizia civilă nr. 89 din 9 martie 2005, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, considerând că potrivit art. 73 din regulamentul C.F.R. pe durata în care mijloacele de transport stau la dispoziţia clientului se percep tarife orare de utilizare, iar în cazul întârzierii plăţilor, calea ferată este în drept să perceapă majorări de întârziere.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că a stabilit şi comunicat reclamantei că ritmul zilnic de primire a vagoanelor este de cinci vagoane pe zi, însă reclamanta fără a ţine cont de adresele înaintate, a pus la dispoziţie, pentru descărcare, un număr mult mai mare de vagoane. În această situaţie, recurenta nu datorează suma de 669.928.989 lei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Dispoziţiile art. 73 din regulamentul de transport C.F.R. stabilesc obligaţia clientului de plată a tarifelor orare de utilizare a mijloacelor de transport pe toată durata cât acestea stau la dispoziţia sa; iar art. 62 din acelaşi act normativ prevede plata majorărilor de întârziere în cazul întârzierii plăţii.
Normele uniforme privind avizarea transporturilor prevăd că punerea la dispoziţie a vagoanelor se realizează după expirarea timpului de 3 ore de la momentul avizării, iar între părţi nu a existat o convenţie derogatorie, care să modifice reglementările prestabilite.
Adresele pârâtei, prin care solicită primirea unor cantităţi de produse condiţionat de ritmul de descărcare a cinci vagoane pe zi, nu are nici o semnificaţie juridică. Pentru a-şi fi putut produce efecte, actele evocate de pârâta recurentă trebuiau să fie rezultatul unui acord de voinţă al ambelor părţi.
Astfel, în lipsa unei convenţii, calculul tarifelor şi majorările au fost stabilite potrivit normelor uniforme, iar instanţele de fond judicios au considerat obligaţia pârâtei de plată.
Aşa fiind, faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 89 din 9 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA, împotriva deciziei nr. 89 din 9 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 344/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 387/2006. Comercial → |
|---|
