ICCJ. Decizia nr. 346/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.346/2006
Dosar nr. 2227/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.C. SRL Ilfov a formulat acţiune împotriva pârâtei SC F. SA Bucureşti, pentru a fi obligată la încheierea contractului de vânzare – cumpărare pentru activul situat în Bucureşti, activ cumpărat de reclamantă prin contractul de leasing din 21 iunie 1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 21 iunie 1999 a încheiat cu pârâta contractul de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, prin care a cumpărat în sistem de leasing, în baza legii privatizării, un magazin situat în Municipiul Bucureşti, în baza căruia s-a obligat să achite lunar către pârâtă suma de 14.100.000 lei, ce reprezintă redevenţă lunară, până la concurenţa sumei de 507.600.000 lei la care se adaugă T.V.A. aferent, corespunzător perioadei de plată şi că până la data de 15 aprilie 2004, a achitat 679.374.407 lei, executând integral obligaţia de plată a contravalorii activului.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat evacuarea reclamantei pentru lipsă de titlu.
Prin sentinţa nr. 10847 din 17 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială a admis acţiunea reclamantei, a obligat pe pârâta SC F. SA Bucureşti să procedeze la vânzarea – valabilă către reclamantă a imobilului în natura construcţiei sale, ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar din 21 iunie 1999 şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta SC F. SA Bucureşti.
Instanţa a reţinut că reclamanta SC C.C. SRL Ilfov a executat integral obligaţia de plată a redevenţei locative, calculate potrivit art. 6 alin. (2) din contract, apreciază că în mod justificat aceasta şi-a exercitat dreptul de opţiune cu privire la cumpărarea imobilului ce a făcut obiectul contractului de leasing prin adresa din 15 mai 2002, iar pârâta – reclamantă încălcându-şi obligaţiile asumate prin art. 3 alin. (1) lit. c) din contract în mod nejustificat a refuzat încheierea contractului de vânzare – cumpărare şi că cererea reconvenţională este neîntemeiată, faţă de modul de soluţionare a cererii principale.
Pârâta SC F. SA Bucureşti a formulat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând în esenţă următoarele: au fost încălcate dispoziţiile procedurale referitoare la forţa probantă a expertizei contabile în sensul că deşi expertul desemnat de instanţă D.M.V. a stabilit că reclamanta SC C.C. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile din contract, respectiv nu a achitat pârâtei diferenţa de redevenţă reactualizată cu rata inflaţiei în sumă de 433.029.619 lei, instanţa a reţinut opinia expertului propus de intimată I.M., fără nici o motivare; instanţa a interpretat eronat dispoziţiile art. 6 din contractul de leasing imobiliar, deoarece reclamanta trebuie obligată la plata unei diferenţe de redevenţă rezultată din aplicarea ratei inflaţiei asupra redevenţei fixe stabilite iniţial, în contract nu s-a prevăzut o clauză irevocabilă de vânzare şi în consecinţă locatorul poate refuza încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
De asemenea, instanţa a apreciat în mod greşit că reclamanta ar fi plătit preţul activului, deoarece în raport de dispoziţiile art. 2 pct. b şi c din OG nr. 51/1997 preţul imobilului este compus din valoarea totală a ratelor de leasing, plătite la valoarea lor reactualizată, la care se adaugă valoarea reziduală care urma să fie plătită la încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
Prin Decizia nr. 225 din 23 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că părţile au convenit că termenul utilizării în sistem leasing imobiliar este de 36 de luni, cu începere de la data semnării contractului, iar preţul contractului este de 507.600 mii lei, că părţile au stipulat în art. 6 alin. (3) din contract că „evoluţia ratei inflaţiei, care se înregistrează ulterior perfectării prezentului contract, poate determina indexarea redevenţelor locative lunare, dispoziţie în raport de care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că suma totală datorată de utilizator este de 643.368.066 lei, din care 520.980.600 lei redevenţă actualizată în raport de rata inflaţiei, plus T.V.A. aferentă 102.344.440 lei, pus penalităţi de întârziere pentru achitarea unor rate, 20.047.026 lei şi că reclamanta a achitat în plus faţă de suma datorată suma de 34.563.577 lei şi că utilizatorul îşi poate exercita dreptul de opţiune privind achiziţionarea bunului.
Expertiza a concluzionat că actualizarea unei rate de leasing se face prin adăugarea inflaţiei din luna precedentă la suma lunară datorată deoarece utilizatorul a achitat ratele de leasing, iar cumularea sumelor pe toată perioada celor 36 de luni se putea face numai în situaţia în care pe toată perioada derulării contractului utilizatorul nu ar fi achitat deloc ratele de leasing.
Pârâta a declarat recurs susţinând următoarele: instanţa s-a pronunţat în cauză prin încălcarea dispoziţiilor procedurale referitoare la forţa probantă a expertizei contabile ce a fost efectuată de expertul desemnat de instanţă, D.M.V., care a stabilit că sumele indicate ce au fost facturate de SC F. SA nu au fost achitate integral, art. 6 din contractul de leasing a fost interpretat greşit, nu s-a ţinut seama de intenţia comună a părţilor la data încheierii contractului de leasing imobiliar, în sensul că în cazul în care suma stabilită iniţial cu titlu de redevenţă lunară va fi afectată în timp de rata inflaţiei, aceasta va fi corectată. Instanţa a reţinut eronat situaţia de fapt rezultată din executarea obligaţiilor contractuale cuprinse în contractul de leasing imobiliar, deoarece intimata nu şi-a îndeplinit în totalitate obligaţiile contractuale, dreptul de opţiune al utilizatorului pentru cumpărarea activului nu s-a născut, s-a făcut confuzie între preţul contractului de leasing şi preţul de cumpărare al imobilului, contractul de leasing dedus judecăţii nu cuprinde o clauză irevocabilă de vânzare a construcţiei, din moment ce este prevăzută clauza penală potrivit căreia, în cazul în care locatorul refuză să vândă imobilul acesta este răspunzător de daune interese egale cu valoarea contabilă rămasă după plata redevenţelor.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- instanţa de apel în exercitarea rolului activ, a dispus efectuarea unei expertize contabile (expert M.E.), ale cărei concluzii au fost însuşite şi anume preţul contractului de leasing imobiliar a fost achitat integral. Art. 6 alin. (3) din contract a fost corect interpretat, în sensul că se prevede doar o posibilitate şi nu o obligaţie a părţilor de a indexa redevenţa lunară. Temeiul de drept al contractului de leasing imobiliar este OUG nr. 88/1007, care prevede clauza irevocabilă de vânzare, astfel că reclamanta SC C.C. SRL Ilfov avea dreptul să îşi exercite dreptul de opţiune privind achiziţionarea bunului.
Faţă de cele de mai sus, criticile formulate nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 225 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă pârâta la 20.000.000 lei vechi cheltuieli de judecată în recurs, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 347/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 344/2006. Comercial → |
|---|
