ICCJ. Decizia nr. 344/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.344/2006
Dosar nr. 2192/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 februarie 2003, reclamanta B.P.R. – C.C., prin lichidator SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâţii P.E., P.C., P.I., P.M., pentru obligarea la plata sumei de 26.172.004 lei, rată împrumut nerestituit, dobânzi şi penalităţi.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 2356 din 17 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii în solidar la următoarele sume: 833.332 lei împrumut nerestituit, 440.223 lei dobânzi şi 10.091.631 lei penalităţi calculate până la 31 august 2003 şi în continuare până la achitarea creditului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.000.000 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei contabile dispusă în cauză, prin care, în baza dovezilor prezentate s-au stabilit sumele rămase neachitate şi valoarea dobânzilor şi a penalităţilor.
S-a reţinut că sunt neîntemeiate şi nedovedite susţinerile pârâţilor în sensul achitării integrale a debitului.
Apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei menţionate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 133 din 16 decembrie 2003.
S-a reţinut de către instanţă, ca nedovedite susţinerile privind achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei ultime hotărâri pârâţii au declarat recurs, susţinând că admiterea acţiunii este fără temei, întrucât până la 29 septembrie 2000 au achitat suma împrumutată şi dobânzi, în total 6.425.863 lei, că, dobânzile calculate de expert sunt eronate.
Greşit curtea de apel reţine că nu au prezentat un mod de calcul concludent, întrucât au existat chitanţele, din care rezultă plata sumei datorate de 6.245.963 lei, încă din anul 2000.
Greşit instanţele au interpretat contractul ca având caracter comercial, iar nu civil şi nu au fost puşi debitorii în întârziere.
Se mai susţine că greşit a fost obligată în locul reclamantei, la avansul pentru onorar de expertiză.
Recursul este nefondat.
Criticile privind nepronunţarea instanţei asupra unui mijloc de apărare sau asupra unor dovezi administrate, prin care recurenţii susţin o altă situaţie de fapt, nu mai pot fi examinate, având în vedere că pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., care avea acest conţinut, a fost abrogat.
De altfel, din verificarea actelor dosarului rezultă că expertiza contabilă dispusă de instanţă şi suplimentul de expertiză a stabilit, pe baza dovezilor depuse de părţi, situaţia restituirii împrumutului.
Contrar susţinerilor recurenţilor la data de 29 septembrie 2000 nu era achitat întregul împrumut ci numai parţial, astfel că după compensări cu fondul social a mai rămas neachitată suma de 833.332 lei, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere în plată.
În ce priveşte natura litigiului, neîndoios că este comercial, determinat de caracterul contractului de împrumut dintre părţi, astfel că şi sub acest aspect criticile sunt neîntemeiate.
În ce priveşte plata avansului pentru expertiza contabilă, instanţa era suverană să dispună asupra părţii ce urma să-l achite, proba fiind necesară stabilirii unei corecte situaţii de fapt, iar suportarea în final a cheltuielilor s-a stabilit de instanţă conform art. 274 C. proc. civ.
Aşa fiind, hotărârea atacată este temeinică şi legală, astfel că recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii P.E., P.C., P.I., P.M., împotriva deciziei nr. 133 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 341/2006. Comercial → |
|---|
