ICCJ. Decizia nr. 348/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.348/2006
Dosar nr. 2342/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 12 mai 2004 Judecătoria sector 1 Bucureşti, la cererea creditoarei S.O. Bucureşti, prin executor judecătoresc a încuviinţat executarea silită prin predarea silită a imobilului situat în Bucureşti, de către debitoarea SC A.P. SA (fostă C.M.A.P.) în temeiul titlului executor, sentinţa nr. 342 din 4 iulie 2002 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U. Bucureşti îndreptate prin încheierea din 24 septembrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri, SC A.P. SA Bucureşti a susţinut că chiar dacă deţine imobilul ce face obiectul dosarului de executare, greşit s-a încuviinţat executarea silită, întrucât nu există o hotărâre judecătorească, care să o indice în dispozitiv ca debitoare. Că, debitoare este C.M.A.P., persoană juridică distinctă de SC A.P. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 208 din 16 martie 2005 a respins apelul ca nefondat.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut că, în adevăr, în sentinţa arbitrală nr. 342 din 4 iulie 2002 calitatea de debitor o are C.M.A.P. Bucureşti, şi nu apelanta SC A.P. SA, însă aceasta din urmă, aşa cum rezultă din actele de constituire a societăţii este succesoarea fostei organizaţii cooperatiste, având în proprietate întreg patrimoniu membrilor cooperatori.
S-a mai reţinut că SC A.P. SA s-a constituit iniţial în 1991 însă actele constitutive au fost anulate prin sentinţa penală nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 918 din 22 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti.
Noua constituire a SC A.P. SA Bucureşti s-a făcut cu încheierea din 10 iunie 2003 a judecătorului delegat de la registrul comerţului şi întrucât susţine că este succesoarea C.M.A.P., şi deţine imobilul în cauză, întemeiat s-a încuviinţat executarea silită împotriva acesteia.
Împotriva deciziei instanţei de apel SC A.P. SA a declarat în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. recurs, formulând următoarele critici:
1. lipsa calităţii de debitoare a SC A.P. SA în raport de titlu executoriu, sentinţa de arbitrare nr. 342/2002 a Curţii de Arbitraj U.C.E.C.O.M. Greşit instanţa a admis executarea silită împotriva unei persoane care nu a fost parte în litigiu arbitral şi nu este menţionată în titlul executor.
2. Lipsa de identitate dintre C.M.A.P. şi SC A.P. SA.
Recurenta a cerut să se reţină că nu poate fi urmărită cu privire la un imobil cuprins în patrimoniul său ca aport în natură.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentei nu se încadrează în art. 304 pct. 5, încălcarea unor forme de procedură sancţionate cu nulitatea, şi în art. 304 pct. 9, lipsa de temei legal şi nici în alte motive de nelegalitate prevăzute de art. 304.
Susţinerea potrivit căreia greşit s-a încuviinţat executarea silită asupra unui bun, imobilul spaţiu cooperatist din str. N. Titulescu, care este cuprins în patrimoniul său, adus ca aport în natură în 1991 de către C.M.A.P. este de respins.
În adevăr, recurenta a fost sancţionată de instanţele judecătoreşti pentru constituirea, în 1991, în societate comercială pe acţiuni cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990 respectiv prin cuprinderea în capitalul social nu a aportului propriu al acţionarilor (art. 7), ci prin cuprinderea bunurilor C.M.A.P., proprietate cooperatistă.
Pe cale judecătorească actele constitutive ale SC A.P. SA au fost declarate nule şi societatea şi-a pierdut capacitatea de exerciţiu şi de folosinţă (sentinţa Tribunalului Bucureşti nr. 220 din 30 aprilie 2002, Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 582 din 8 iunie 2004, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 324 din 25 ianuarie 2005).
SC A.P. SA s-a constituit din nou în 2003.
Deţinerea în continuare şi folosirea fără drept a imobilului în cauză, pe considerentul că este continuatoarea C.M.A.P., este temeiul pentru care întemeiat instanţele de fond şi apel au reţinut că pornirea executării silite împotriva SC A.P. SA Bucureşti, este legală.
Aşa fiind, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 208 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 350/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 347/2006. Comercial → |
|---|
