ICCJ. Decizia nr. 349/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.349/2006
Dosar nr. 2739/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC O.A. SA Braşov a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Bucureşti şi a solicitat pe calea opoziţiei la executare să se constate că nu există obligaţia de plată a biletului la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., între părţi neexistând nici un raport juridic.
Judecătoria Braşov, prin sentinţa civilă nr. 10808 din 9 decembrie 2004, a respins cererea reclamantei, dar şi cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta a început executarea silită împotriva reclamantei în baza biletului la ordin, emis de reclamantă, pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. şi era îndreptăţită la aceasta ca posesor al titlului executoriu care se execută în temeiul biletului la ordin şi nu al raportului juridic ocazionat de emiterea lui. Debitorul nu va putea opune posesorului biletului la ordin decât excepţiile şi nulităţile titlului nu şi ale raportului fundamental, iar excepţiile cambiale invocate de debitoare la includerea dezbaterilor nu mai pot fi luate în consideraţie, întrucât prin art. 63 din Legea nr. 58/1934, acestea trebuiau propuse la primul termen de judecată.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 67/ Ap din 19 aprilie 2005, a admis apelul debitoarei, a admis în parte excepţiile cambiale, a admis opoziţia la executare, constatând inexistenţa obligaţiei cambiale.
Instanţa de apel a considerat că promovarea opoziţiei la executare transformă executarea cambială într-o acţiune cambială, care dă posibilitatea debitorului să invoce excepţii cambiale inclusiv cele privind valabilitatea titlului. Biletul la ordin a fost emis pentru garantarea executării obligaţiilor nu pentru o datorie existentă între părţi la data emiterii, astfel încât nu are corespondent în raportul juridic obligaţional.
Împotriva deciziei susmenţionate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de apel s-a pronunţat asupra unui alt obiect decât cel cerut instanţei de judecată. Hotărârea Judecătoriei Braşov nu a fost comunicată pentru a şti dacă respingerea cererii a vizat excepţia de inadmisibilitate sau fondul pricinii. Astfel s-a încălcat dreptul la apărare.
Critica deciziei atacate se referă şi la admiterea excepţiei personale invocate prin care s-a constatat inexistenţa unui raport juridic obligaţional. Reglementările art. 63 alin. (2) din Legea nr. 58/1934 şi ale art. 328 şi 329 din Normele Cadru ale B.N.R. nr. 6/1994 stabilesc însă că debitorul nu poate opune posesorului excepţiei întemeiate pe raporturile lor personale, afară dacă posesorul dobândind biletul la ordin a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului, iar excepţiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Obiectul cererii de chemare în judecată a fost opoziţia la executarea biletului la ordin emis la data de 16 februarie 2001 de către reclamantă, pentru suma de 450.000 dolari S.U.A., iar instanţele în limita acestei cereri s-au pronunţat, judecătoria respingând cererea iar curtea de apel, admiţând apelul schimbând în tot hotărârea judecătorească atacată, admiţând acţiunea şi anulând biletul la ordin. Nu se poate susţine, aşadar, că instanţele au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut cât timp acestea s-au pronunţat asupra opoziţiei la executarea biletului la ordin.
Faptul că instanţa de fond nu a comunicat hotărârea pronunţată uneia dintre părţi reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, care dă dreptul la exercitarea căilor de atac. Însă prin întâmpinarea depusă în instanţa de apel, intimata pârâtă, deşi menţionează că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, formulează apărări de fond şi susţine că sentinţa Judecătoriei Braşov este legală şi temeinică (instanţa de apel). Evocarea nulităţii actelor de procedură săvârşite de instanţa de fond numai în această fază procesuală nu e admisibilă cât timp aceste motive nu au fost invocate în instanţa de apel şi cu atât mai mult cu cât apărările intimatei făceau referire la hotărârea judecătorească atacată.
Critica întemeiată pe greşita aplicare a dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 şi a art. 328 şi art. 329 din Normele Cadru B.N.R. nr. 6/1994 în sensul că nu pot fi opuse excepţiile întemeiate pe raporturi personale necesită câteva precizări legate de natura titlurilor de credit.
Biletul la ordin reprezintă un titlu de credit, formal, complet, conţinând prin dreptul literal cuprins, promisiunea debitorului de plată făcută direct către cel care îi prezintă la termenul scadent şi locul de plată, titlul.
Chiar dacă titlurile de credit conţin drepturi literale, autonome şi abstracte, ele nu sunt în afara raporturilor juridice care le-au creat, dar sunt desprinse de raporturile cauzale care le-au precedat.
Izvorul obligaţiei cambiale rămâne raportul fundamental, care nu se stinge prin acceptarea titlului la ordin. Aceasta întrucât acceptarea cambiei nu reprezintă nici plata, datio in solutum şi nici nu novează o altă obligaţie. Remiterea cambiei este o simplă promisiune de plată sau o încercare de plată (trată), iar pentru asemenea fapt, creditorul nu poate consimţi la stingerea vechii obligaţii, când de fapt se realizează numai o garanţie de plată.
Pe de altă parte, raportul fundamental oferă posibilitatea opoziţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 58/1934.
Biletul la ordin emis la 16 februarie 2001 pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. reprezintă valoarea livrării de oţel conform contractului din 23 iulie 2000, însă creanţa rezultată chiar din adresele creditoarei, este de numai 32.681,01 dolari S.U.A. şi respectiv 34.605,31 dolari S.U.A. (adresele din 30 aprilie şi 30 mai 2001).
Punând în executare biletul la ordin pentru suma de 450.000 dolari S.U.A. în condiţiile unei datorii de 67.286,32 dolari S.U.A., posesorul cambiei a acţionat în paguba debitorului. În această măsură, instanţa de apel a considerat judicios că opoziţia cambială dă posibilitatea debitorului să invoce excepţiile prevăzute de art. 63 din actul normativ citat şi a anulat obligaţia cambială pentru suma de 450.000 dolari S.U.A.
Înlăturarea din normele procedurale a somaţiei, în condiţiile executării silite prin poprire, nu determină inadmisibilitatea opoziţiei la executare, în condiţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934, ci un alt moment de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut, acela al înfiinţării popririi.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 67/ Ap din 19 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de debitoarea SC T. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 67 din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 345/2006. Comercial → |
|---|
