ICCJ. Decizia nr. 335/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.335/2006
Dosar nr. 709/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele SC T. SA şi A.F.G. au chemat în judecată S.R. prin M.F. şi A.V.A.S. Bucureşti, solicitând instanţei să oblige pârâtele la 1.680.633.378 lei despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că SC T. SA este proprietar tabular asupra imobilului situat în Ghimbav, compus din teren şi patru apartamente şi că în urma procesului de privatizare acţiunile societăţii au fost dobândite de către A.F.G., la stabilirea preţului acţiunii avându-se în vedere întreg patrimoniul, inclusiv valoarea imobilului menţionat.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 85/1992 şi a Legii nr. 112/1995, SC T. SA Ghimbav a fost obligată prin hotărâri judecătoreşti, să vândă trei din apartamentele ce compuneau imobilul, la preţuri derizorii, respectiv 42.100.000 lei, 33.980.000 lei, 13.353.000 lei, iar potrivit unei expertize, în prezent valoarea imobilelor este de 1.772.062.378 lei.
Prin sentinţa nr. 1502 din 1 iulie 2004, Tribunalul Braşov a admis excepţiile invocate în cauză privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei A.F.G. şi lipsa calităţii procesuale pasive a S.R., prin M.F., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., a admis în parte acţiunea reclamantei SC T. SA Ghimbav, împotriva pârâtei A.V.A.S. care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 860.387.000 lei despăgubiri şi 41.052.740 lei cheltuieli de judecată şi a respins acţiunea reclamantei A.F.G.
Instanţa a reţinut că despăgubirile sunt de 960.387.000 lei, luând în considerare valoarea stabilită prin expertiză la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, că stabilirea despăgubirilor la data intentării acţiunii nu se justifică din moment ce instituţia publică nu a fost implicată în litigii care s-au soldat cu obligarea reclamantei la vânzare.
Reclamanta SC T. SA Ghimbav şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti au declarat apel împotriva sentinţei nr. 1502 din 1 iulie 2004 a Tribunalului Braşov.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor de 1.641.817.000 lei, susţinând că valoarea despăgubirii trebuie acordată ţinând seama de valoarea actuală de circulaţie a imobilelor, că nu a avut nici un moment intenţia de a înstrăina imobilele, în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. prin M.F., deoarece potrivit art. 324 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 S.R. este garant privitor la obligaţia de despăgubire ce incumbă pârâtei A.V.A.S.
Pârâta A.V.A.S. a susţinut că instanţa de fond competentă să judece cauza este Tribunalul Bucureşti, deoarece litigiul nu este o acţiune reală ci o acţiune personală patrimonială supusă dispoziţiilor art. 15 C. proc. civ., nu se aplică nici dispoziţiile art. 10 pct. 4 C. proc. civ., privind competenţa alternativă, întrucât pretenţiile nu privesc o obligaţie comercială.
De asemenea, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece reclamanta, pentru a primi despăgubiri trebuia să dovedească prejudiciul suferit, dreptul la acţiune s-a prescris pentru că termenul de 3 luni prevăzut de art. 3228 din Legea nr. 99/1999 a început să curgă de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârilor menţionate de reclamantă, împlinindu-se cu mult înainte de promovarea acţiunii de faţă şi că A.V.A.S. nu poate fi ţinut să garanteze cumpărătorului pentru evicţiune faţă de dispoziţiile art. 1337 C. civ., iar reclamanţii nefiind cumpărători nu pot invoca răspunderea pentru evicţiune.
Prin Decizia nr. 254 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, au fost respinse apelurile ca nefondate.
Instanţa de apel a reţinut cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov că această excepţie putea fi invocată numai până la prima zi de înfăţişare, în faţa instanţei de fond, termenul de prescripţie este de 3 ani, deoarece este o acţiune în despăgubiri acţiunea reclamantei este admisibilă deoarece a fost lipsită de proprietate contrar voinţei ei, pachetul de acţiuni a fost cumpărat la un preţ calculat în funcţie de valoarea patrimoniului reclamantei la data de 9 mai 1996, din care făceau parte şi imobilele, valoarea despăgubirilor stabilită prin hotărâri judecătoreşti nu acoperă valoarea prejudiciului real suferit de reclamantă.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei, s-a reţinut că la data la care aceasta a luat cunoştinţă de producerea prejudiciului este data rămânerii irevocabile a sentinţelor judecătoreşti şi nu data introducerii acţiunii în despăgubiri, corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.R. care nu s-a aflat în raporturi juridice cu reclamanta, iar calitatea de garant prevăzută de art. 324 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 se exercită de către A.V.A.S.
Pârâta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel susţinând în esenţă că hotărârile pronunţate au fost date cu încălcarea dispoziţiilor art. 3228 din OUG nr. 88/1997, modificată, deoarece dreptul material la acţiune s-a prescris, termenul de 3 luni a început să curgă de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârilor menţionate; s-au încălcat dispoziţiile art. 324 din OUG nr. 88/1997, modificată, deoarece în cauză nu s-au restituit imobilele preluate de stat, foştilor proprietari şi că se impune efectuarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea contabilă a imobilelor la momentul vânzării de către A.V.A.S. a pachetului de acţiuni reprezentând 40 % din capitalul SC T. SA Ghimbav, prin contractul din 9 mai 1996.
Recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Pentru imobilele care cad sub incidenţa dispoziţiilor art. 324 din Legea nr. 99/1999, valoarea despăgubirii trebuie stabilită la valoarea contabilă a acestora, indicată în dosarul de prezentare întocmit cu ocazia privatizării societăţilor comerciale.
Ca atare este necesar să se stabilească această valoare a imobilelor la momentul vânzării de către A.V.A.S. a pachetului de acţiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC T. SA Ghimbav.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 254 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 337/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 332/2006. Comercial → |
|---|
