ICCJ. Decizia nr. 342/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.342/2006
Dosar nr. 2156/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3107 din 7 decembrie 2004, Tribunalul Caraş Severin a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin care aceasta a solicitat instanţei să fie obligată pârâta SC C.S.R. SA plata sumei de 554.644.591 lei cu titlu de preţ şi 1.576.918.091 lei majorări conform ratei inflaţiei, stabilind că dreptul la acţiune este prescris potrivit art. 5 din decretul nr. 167/1958, care prevede în privinţa dreptului la acţiune pentru vicii ascunse, un termen de prescripţie de 6 luni, care a început să curgă anterior datei de 22 iunie 2001, data emiterii facturii şi s-a împlinit la data de 22 decembrie 2001 şi că sunt prescrise şi majorările de întârziere, ca accesorii ale cererii principale.
Reclamanta a declarat apel, susţinând că al doilea capăt de cerere reprezintă majorări conform ratei inflaţiei pentru suma de 4.790.766.146 lei achitată cu întârziere, astfel că în mod greşit a fost respins ca prescris şi că suma de 854.644.519 lei preţ reprezintă contravaloarea facturii din 22 iunie 2001, fiind cheltuieli de procesare, declasare şi remaniere ţevi declasate pe care pârâta a fost de acord să le achite prin procesul verbal din 27 februarie 2001, semnat de persoanele delegate de aceasta, iar termenul de prescripţie este de 3 ani.
Prin Decizia nr. 45 din 23 martie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ a admis apelul, a rejudecat cauza pe fond, a admis acţiunea în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 854.044.591 lei cu titlu de preţ şi 1.576.918.091 lei despăgubiri (majorări conform ratei inflaţiei).
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că între cele două sume nu există un raport de subordonare, de la principal la accesoriu, ele fiind rezultate din raporturi juridice distincte, nu se putea invoca prescripţia dreptului la acţiune în condiţiile art. 5 din decretul nr. 167/1958, că pârâta nu a contestat temeinicia pretenţiilor privind suma de 854.644.519 lei, care a fost asumată prin procesul verbal încheiat la data de 27 februarie 2001, ci dacă persoanele care au semnat erau abilitate în acest scop, iar cu privire la suma de 1.576.918.091 lei, ce reprezintă majorări conform ratei inflaţiei, s-a reţinut că pârâta prin deţinerea nejustificată a sumei de 4.790.766.146 lei, a cauzat reclamantei un prejudiciu pe care trebuie să îl repare.
Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 45 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a respinge capătul de cerere referitor la obligarea la plata majorărilor de 1.576.918.091 lei, deoarece avansul în sumă totală de 14 miliarde lei a fost plătit de intimată prin ordinele de plată din 26 aprilie 2001, 6 aprilie 2001, 5 aprilie 2001, iar procedura reorganizării judiciare şi a falimentului s-a dispus prin sentinţa nr. 949 din 18 iulie 2001, a Tribunalului Caraş Severin, astfel că, faţă de prevederile art. 37 din Legea nr. 64/1995, nu se pot acorda majorări pentru creanţele născute anterior deschiderii procedurii.
Recursul este fondat deoarece, potrivit prevederilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior procedurii reorganizării judiciare, ori, avansul în sumă totală de 14 miliarde lei a fost plătit în luna aprilie 2001, anterior deschiderii procedurii reorganizării judiciare.
În consecinţă, recursul declarat în cauză urmează a fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.S.R. SA Reşiţa, împotriva deciziei nr. 45 din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata sumei de 1.576.918.091 lei vechi.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 337/2006. Comercial → |
|---|
