ICCJ. Decizia nr. 351/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.351/2006
Dosar nou nr. 12904/1/2005
Dosar vechi nr. 3131/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 februarie 2003, reclamanta A.D.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA Ploieşti pentru a fi obligată la plata sumei de 306.388.791 lei redevenţă şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2150 din 25 martie 2004, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea precizată a reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 161.124.764 lei, reprezentând 65.086.855 lei redevenţă neachitată, 52.733.913 lei penalităţi de întârziere calculate până la 4 februarie 2004 şi în continuare, cu penalităţi de întârziere pentru neplata obligaţiilor bugetare începând cu 5 februarie 2004 până la plata executării obligaţiei şi 43.303.995 lei T.V.A., cu cheltuieli de judecată în sumă de 3.000.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 454 din 18 mai 2005, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.746.259 lei redevenţă, majorări şi penalităţi şi 14.926.816 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea apelului pârâtei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond de obligare a pârâtei la plată întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de concesiune.
Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză şi a concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit, în raport de susţinerile pe care reclamanta le face prin recursul de faţă, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, raporturile juridice comerciale s-au derulat între părţi pe baza contractului de concesiune din 25 aprilie 2000.
Având în vedere verificările efectuate de D.G.F.P. Prahova privind modul de achitare a redevenţei din contractul menţionat şi expertiza ce a procedat la analiza modului de plată al redevenţei aferente perioadei 2000 – 2003, precum şi a calculului penalităţilor şi ţinând seama de plăţile efectuate, instanţa de apel a reţinut corect în sarcina pârâtei plata sumei rămasă neachitată de 1.570.629 lei şi a penalităţilor aferente de 175.630 lei, antrenând în mod corespunzător răspunderea contractuală a pârâtei.
În consecinţă, deoarece criticile formulate de reclamantă prin recursul de faţă nu pot fi primite, acesta va fi privit ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 454 din 18 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 354/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 350/2006. Comercial → |
|---|
