ICCJ. Decizia nr. 4185/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4185/2006
Dosar nr. 4943/1/2006
Şedinţa publică din 15 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 808 din 13 iunie 2005, Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus disjungerea cererii privind anularea hotărârilor A.G.A., de cererea având ca obiect litigiul de muncă; a admis în parte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul D.E., având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. ale pârâtei SC T., O., P. SA Arad.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a obligat reclamantul la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că şedinţa A.G.A. din data de 24 ianuarie 2005 s-a făcut prin publicarea acesteia în ziar şi prin afişare la sediul societăţii unde reclamantul era angajat şi că reclamantul nu a dovedit vătămarea suferită prin neconvocarea sa la şedinţa adunării generale.
Instanţa de fond, în considerarea faptului că hotărârile A.G.A. nr. 1, 5 şi 6 nu sunt lovite de nulitate absolută, a reţinut că prin aceste hotărâri nu se face nici o modificare de act constitutiv pentru ca să fie nevoie de votul tuturor acţionarilor.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului instanţa de fond a reţinut că deşi în registrul de acţiuni reclamantul apare în calitate de acţionar, hotărârea nr. 30 din 22 decembrie 2004 a SC T. SA Arad, luată în acest sens nu produce efecte faţă de terţi decât de la data publicării ei în M. Of.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul D.E., cale de atac ce a fost calificată de instanţă ca fiind apel şi prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis cererea formulată de reclamant, a dispus anularea hotărârilor nr. 1, 5 şi 6 din data de 24 ianuarie 2005 ale SC T., O., P. SA Arad şi a obligat intimata la plata sumei de 800 RON către apelant cu titlu de onorariu de avocat în apel şi în primă instanţă.
Instanţa de apel, analizând critica adusă sentinţei în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reţinut că societatea nu poate fi catalogată drept terţ faţă de operaţiunea juridică.
Se reţine că în mod eronat instanţa de fond, a apreciat că vătămarea reclamantului trebuia dovedită şi că indiferent de votul reclamantului aceeaşi ar fi fost soluţia.
Cu privire la dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 instanţa de apel a reţinut că nici la fond şi nici în apel nu s-a făcut dovada îndeplinirii formalităţii de convocare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T., O., P. SA Arad invocând în condiţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluţiei.
În dezvoltarea criticilor formulate recurenta a susţinut că instanţa a acordat mai mult decât i s-a cerut în condiţiile în care a anulat în totalitate hotărârile A.G.A. nr. 1, 5 şi 6 din 24 ianuarie 2005 ale SC T., O., P. SA şi că aceste hotărâri au fost luate în conformitate cu prevederile legale şi ale actului constitutiv.
S-a invocat o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 41 şi 161 C. proc. civ., deoarece reclamantul nu este şi nu a fost acţionar al societăţii şi în acest caz nu are calitate procesuală activă.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel a interpretat eronat actul supus judecăţii când s-a reţinut că reclamantul a suferit o vătămare prin destituire în condiţiile în care reclamantul a acceptat postul de administrator piaţă şi s-a angajat să se prezinte la serviciu, aşa cum rezultă din adresa nr. 286 din 17 februarie 2005.
S-a mai arătat că s-au respectat prevederile legale de convocare prin afişarea la sediul societăţii a unui anunţ în care s-a specificat ora şi locul ţinerii şedinţei, ce a fost însoţit de un convocator cu ordinea de zi.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de pârâta SC T., O., P. SA Arad nu este fondat, Decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică.
Acţiunea în anulare reglementată de art. 131 din Legea nr. 31/1990 priveşte atât cauzele de nulitate relativă, cât şi cele de nulitate absolută.
În cauză, reclamantul a invocat încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, care constituie un motiv de nulitate absolută.
În mod corect instanţa de apel a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 atâta timp cât nu s-au depus dovezi din care să rezulte că pârâta a îndeplinit formalităţile de convocare prevăzute de lege şi actul constitutiv sub sancţiunea nulităţii hotărârilor adoptate.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului instanţa de apel a constatat corect că este neîntemeiată în condiţiile în care reclamantul apare la poziţia nr. 6 din registrul de acţiuni ca acţionar, înainte de data ţinerii adunării generale din 24 ianuarie 2005 când au fost adoptate hotărârile atacate.
Pe de altă parte motivele invocate fiind de nulitate absolută pot fi invocate de orice persoană interesată.
Din modificările aduse prin hotărârile adoptate, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, rezultă explicit vătămarea suferită şi interesul în promovarea cererii.
Nu este incident nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a acordat ceea ce s-a cerut, anulând hotărârile A.G.A. în ceea ce priveşte măsurile adoptate faţă de reclamant.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat, atâta vreme cât cererea formulată a avut un obiect strict determinat, iar instanţa a soluţionat cererea cu care a fost investită.
De altfel, dezvoltarea, în fapt, a acestui motiv vizează netemeinicia soluţiei pronunţate în aprecierea vătămării, şi acestea vor fi înlăturate, nefiind posibilă o analiză a acestora în calea de reformare ce reclamă numai aspecte de nelegalitate.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T., O., P. SA Arad împotriva deciziei nr. 2 din 17 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5728/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4062/2006. Comercial → |
|---|
