ICCJ. Decizia nr. 4051/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4051/2006
Dosar nr. 154/1/2006
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, D.V. şi D.M. au formulat contestaţie la executare împotriva licitaţiei publice din 5 mai 2005 organizată pentru vânzarea imobilului proprietatea acestora, în calitate de garanţi ai SC D.C. SRL Bacău pentru încălcarea art. 71 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
După declinarea competenţei de către Curtea de Apel Bacău prin sentinţa nr. 92 din 11 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a analizat cererea contestatorilor şi prin sentinţa nr. 153 din 18 noiembrie 2005 a admis-o aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a stabilit că A.V.A.S. în calitate de creditoare nu a respectat prevederile art. 71 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 51/1998 pricinuindu-le debitorilor o vătămare care nu putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de licitaţie nr. 189 din 5 mai 2005 prin care s-a finalizat urmărirea silită a imobilului proprietatea debitorilor.
În esenţă, Curtea a reţinut că anunţul de vânzare nu le-a fost comunicat debitorilor proprietari cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 71 din OUG nr. 51/1998 iar vânzarea a fost făcută cu mai puţin de 10 zile de la efectuarea anunţului de publicitate ceea ce contravine art. 71 alin. (3) din actul normativ citat prin care se dispune că licitaţia poate avea loc numai după expirarea celor 10 zile prevăzute de alin. (2), termen care începe să curgă de la data comunicării anunţului şi către proprietarul bunului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.V.A.S. Bucureşti, cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare formulată de garanţii D.V. şi D.M.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) pentru a susţine că prima instanţă a încălcat prevederile art. 71 din OUG nr. 51/1998 întrucât a reţinut că termenul de 10 zile stabilit pentru publicarea anunţului organizării licitaţiei, într-un ziar de largă răspândire, se aplică şi în cazul comunicării anunţului către debitorii proprietari ai bunului. În sprijinul susţinerii a fost redat art. 71 alin. (2) prin care se dispune că anunţul se comunică în mod obligatoriu proprietarului bunului fără să stabilească un termen. De asemenea, a susţinut în baza aceluiaşi alineat că procedura se consideră îndeplinită prin afişare la locul licitaţiei şi la sediul primăriei locale în care se află bunul. În concluzie, recurenta a considerat că trimiterea la art. 71 alin. (2) şi (3) din aceeaşi ordonanţă se referă la publicarea anunţului în ziar şi că acesta este singurul termen cuprins în art. 71 din OUG nr. 51/1998.
Faţă de argumentele aduse în sprijinul criticilor sale, recurenta s-a considerat îndreptăţită să solicite modificarea soluţiei primei instanţe în sensul respingerii contestaţiei la executare.
Recursul este nefondat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ., se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Din perspectiva acestui motiv, recurenta a pus în discuţie aplicarea art. 71 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 51/1998 care are următorul cuprins: „După stabilirea preţului de pornire licitatorul va publica cu cel puţin 10 zile înainte de data licitaţiei un anunţ de vânzare într-un cotidian naţional de largă circulaţie şi/sau într-un cotidian local. Anunţul va cuprinde sintetic bunurile ce urmează să fie licitate, ziua, ora şi locul licitaţiei, preţul de pornire şi valoarea garanţiei de participare stabilită de A.V.A.S., domiciliul sau sediul debitorului precum şi menţiunea că toţi cei care posedă un drept real asupra bunurilor scoase la vânzare au obligaţia, sub sancţiunea decăderii, să facă licitatorului dovada acestuia până în ziua licitaţiei. Anunţul va fi comunicat în mod obligatoriu proprietarului bunului, dacă acesta nu este găsit, procedura se consideră îndeplinită prin afişare la locul licitaţiei şi la sediul primăriei locale în care se află bunul.
(3) Licitaţia poate avea loc numai după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de alin. (2) şi se va desfăşura la locul stabilit de A.V.A.S."
Din conţinutul articolului mai sus redat, recurenta a invocat teza 2 în legătură cu obligaţia de comunicare către proprietarul bunului licitat argumentând că legea nu a prevăzut un termen pentru această comunicare şi că termenul de 10 zile se referă numai la publicarea anunţului în ziar. Susţinerea este greşită întrucât articolul citat se adresează licitatorului care are obligaţia nu numai de a se adresa terţilor prin anunţul publicat în ziar cu scopul de a le respecta drepturile virtuale ale acestora pentru participarea la licitaţie ci şi dreptul proprietarului bunului scos la licitaţie căruia nu i se poate aplica un tratament diferenţiat.
Din faptul că în sarcina licitatorului s-a stabilit ca anunţul să fie comunicat „în mod obligatoriu" proprietarului bunului rezultă cu evidenţă că textul a urmărit să confere părţilor implicate într-o astfel de procedură o protecţie judiciară efectivă şi egală în privinţa termenului .
Dovadă în acest este şi stipulaţia din alin. (3) citată de recurentă prin care se stabileşte interdicţia de a se ţine licitaţia înainte de expirarea termenului de 10 zile, care se adresează şi proprietarului bunului. De altfel, din articolele următoare rezultă că proprietarul licitaţiei poate să participe la executare şi să semneze procesul verbal de licitaţie, argument în plus în sprijinul faptului că termenul stipulat se adresează deopotrivă şi acestuia.
Cum în cauză acest termen nu a fost respectat în raport şi de proprietarul bunului licitat, soluţia instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor precedente.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 153 din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta A.V.A.S. Bucureşti la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor D.M. şi D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4062/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3437/2006. Comercial → |
|---|
