ICCJ. Decizia nr. 4062/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4062/2006
Dosar nr. 11874/1/2006
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 ianuarie 2005 reclamanta S.M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC E.L. SRL, G.G. şi G.E. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1578 din 21 mai 2002.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 619 din 24 noiembrie 2005, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată şi a obligat-o la 2.000.000 lei Rol cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 68 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a admis excepţia privind inadmisibilitatea acţiunii şi a respins apelul declarat de reclamant, împotriva sentinţei instanţei de fond.
S-a reţinut în considerentele deciziei că a existat demarată o procedură specială de lichidare a SC Ş.M. S.N.C. Iaşi fiind desemnat lichidator SC E.L. SRL IAŞI şi reclamanta a formulat opoziţie împotriva formelor de lichidare care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1662/2002 a Tribunalului Iaşi, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 674/2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Recurenta nu putea formula la data de 14 octombrie 2002 acţiunea de drept comun privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare perfectat de lichidator în cadrul procedurii de lichidare a SC Ş.M. S.N.C. Iaşi ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii.
Împotriva acestei decizii reclamanta S.M. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat casarea cu trimitere la Tribunalul Iaşi spre rejudecare.
A susţinut recurenta că pentru prima dată la instanţa de recurs s-a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a acţiunii care nu a fost soluţionată în contradictoriu cu toate părţile aşa încât cauza trebuie să fie trimisă la instanţa de fond pentru a se verifica paralelismul între opoziţia la vânzare şi acţiunea în constatarea nulităţii vânzării.
Că pentru soluţionarea acestei excepţii erau necesare în ceea ce o priveşte pe reclamantă apărări pentru soluţionarea corectă a litigiului.
S-a invocat că principiul reţinut de instanţă „electa una via non datur recursus" se aplică numai într-o cauză penală, iar în materie comercială se poate examina numai excepţia prevăzută de art. 1201 cod civil, aşa încât se impune o casare cu trimitere la Tribunalul Iaşi.
Recursul nu este fondat.
Obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1578 din 21 mai 2002 prin care SC E.L. SRL a vândut numiţilor G.G. şi G.E. spaţiul comercial situat în Iaşi.
Dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale în vigoare la data încheierii contractului prevedeau că asociatul nemulţumit poate face opoziţie în condiţiile art. 62 în termen de 15 zile de la notificarea bilanţului contabil de lichidare şi a proiectului de repartize, iar în alin. (3) se arată că pentru soluţionarea opoziţiei, problemele referitoare la lichidare vor fi separate de acelea ale repartizării, faţă de care lichidatorii pot rămâne străini.
Reclamanta S.M. în raport de dispoziţiile legale, a formulat opoziţie împotriva formelor de lichidare efectuate de lichidatorul SC E.L. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 1662 din decembrie noiembrie 2002 a Tribunalului Iaşi s-a respins opoziţia, hotărâre rămasă irevocabilă, prin Decizia nr. 674 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
S-a reţinut în considerentele deciziei că au fost respectate prevederile art. 249 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 privind vânzarea la licitaţie publică, deoarece OUG nr. 88/1997 nu interzice vânzarea bunurilor societăţii ca active, iar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 fondul de comerţ al debitorului poate fi vândut în totalitate sau parţial încât vânzarea în bloc este corectă.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu putea formula, paralel cu opoziţia ce i-a fost respinsă acţiunea de drept comun privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ce formează obiectul litigiului dedus judecăţii.
Sub acest aspect afirmaţia recurentei că instanţa în mod greşit a invocat principiul „electa una via non datur recursus", care se aplică numai într-o cauză penală, va fi înlăturată faţă de împrejurarea că opoziţia formulată de reclamantă împotriva formelor de lichidare efectuate de lichidatorul SC E.L. SRL a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă.
Critica recurentei în sensul că instanţa de apel a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a acţiunii care nu a fost dezbătută la instanţa de fond, nu are temei legal.
Astfel, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
În lumina acestor dispoziţii legale şi faţă de efectul devolutiv al apelului în mod corect instanţa de apel a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi a respins în acest sens cererea reclamantei.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.M. împotriva deciziei nr. 68 din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4185/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4051/2006. Comercial → |
|---|
