ICCJ. Decizia nr. 4202/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4202/2006
Dosar nr. 1821/44/2006
Şedinţa publică din 15 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2721/2005 Judecătoria Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, cauza a fost înregistrată sub nr. 1489/COM/2005.
Prin sentinţa nr. 986/2005, Tribunalul Galaţi a anulat cererea formulată de reclamanţii M.A. şi M.M., în contradictoriu cu pârâta SC Ş.N.D. SA Galaţi ca insuficient timbrată.
A fost respinsă cererea formulată de pârâta SC Ş.N.D. SA Galaţi în contradictoriu cu chematul în garanţie A.V. ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC Ş.N.D. SA Galaţi la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată către chematul în garanţie A.V.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii M.A. şi M.M. au fost obligaţi la plata sumei de 2.283,50 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 ce atrag sancţiunea anulării cererii reclamanţilor ca insuficient timbrată. În privinţa cererii de chemare în garanţie, faţă de dezlegarea dată cererii principale, a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M.M. şi M.A. cât şi chematul în garanţie A.V., şi prin Decizia nr. 82 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a respins, ca nefondate, apelurile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a stabilit prin rezoluţie taxă judiciară de timbru în sumă de 17.830,3 RON, citând reclamanţii cu menţiunea de a achita această taxă, însă aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie.
În ceea ce priveşte apelul formulat de A.V. s-a reţinut că la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că s-au dat mai multe termene la cererea apărătorului apelantului la care acesta nu s-a prezentat şi se impune aplicarea art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care permit reducerea onorariului de avocat în raport de complexitatea cauzei şi volumul de muncă depus de acesta în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A.M. şi M.M. invocând în condiţiile art. 304 pct. 3, 5, 8, 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluţiei.
În dezvoltarea criticilor formulate reclamanţii susţine că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa întrucât prin considerarea cauzei evaluabilă în bani Judecătoria Galaţi era competentă să soluţioneze cauza în raport de valoarea de sub un miliard de lei.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a arătat că prin cererea depusă la termenul din 18 octombrie 2005 a solicitat Tribunalului să se pronunţe asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa comercială nr. 862 din 3 august 2005 şi în baza dispoziţiilor art. 163 alin. (3) C. proc. civ., a considerat că se impune conexarea celor două dosare.
S-a invocat că tribunalul nu a luat în discuţie această excepţie şi a respins acţiunea ca insuficient timbrată, prin aplicarea şi interpretarea greşită a legii.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanţi.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat obligarea intimatei la eliberarea certificatelor de acţionar conform Legii nr. 31/1990 precum şi la plata daunelor cominatorii de 342.000.000 lei (9000 Euro) calculate până la data introducerii acţiunii şi obligarea la plata daunelor cominatorii în continuare până la executarea obligaţiei.
Art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prevede că soluţionarea proceselor şi cererilor al căror obiect este neevaluabil în bani, în categoria cărora se include capătul principal de acţiune având ca obiect obligaţie de a face este de competenţa tribunalului iar potrivit art. 17 cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
În aceste condiţii se apreciază că tribunalul a fost investit corect cu soluţionarea cauzei încât motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este neîntemeiat, hotărârile fiind pronunţate cu respectarea normelor legale imperative ce reglementează competenţa materială.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs se apreciază că instanţa de apel în mod întemeiat a reţinut că, excepţia autorităţii de lucru judecat şi conexarea prezentei cauze la o altă cauză se putea discuta numai dacă taxa de timbru ar fi fost plătită.
Prevederile Legii nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995 modificate au fost corect interpretate şi aplicate în cauză.
Deşi reclamanţii au fost legali citaţi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 1.780,3 RON şi timbru judiciar de 4 RON, în raport de valoarea obiectului acţiunii şi totodată li s-a comunicat şi încheierea din 23 septembrie 2005 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei de timbru, aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie încât corect li s-a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ., nu se regăsesc în dezvoltarea în fapt a recursului încât nu pot face obiectul controlului din acest punct de vedere şi vor fi înlăturate.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.A. şi M.M. împotriva deciziei nr. 82 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4533/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4197/2006. Comercial → |
|---|
