ICCJ. Decizia nr. 59/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.59/2006
Dosar nou nr. 29938/2004
Dosar vechi nr. 9025/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 august 2003, reclamanta SC M.G.R. SRL a chemat în judecată pârâta SC C. SA Târgovişte solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 191.493.340 lei, reprezentând contravaloare produse livrate şi facturate din 1 iunie 2001, 228.883.135 lei penalităţi de întârziere pe perioada 1 iulie – 14 august 2003 precum şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Timiş prin sentinţa nr. 4362 din 12 decembrie 2003 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin contractul de cesiune de creanţă din 17 iulie 2002, SC S.R.I. SRL Ploieşti în calitate de creditoare creditoare cedentă a procedat la cesionarea creanţei către reclamantă, situaţie în care conform dispoziţiilor art. 1391 C. civ., aceasta se subrogă în toate drepturile creditoarei cedente, debitorul cedat fiind notificat cu privire la cesiunea de creanţă.
S-a mai reţinut că pârâta nu şi-a onorat obligaţia de plată, astfel că i s-a aplicat sancţiunea conform clauzei penale din contractul încheiat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta invocând tranzacţia înregistrată la 9 decembrie 2003, prin care părţile au înţeles să stingă litigiul pe cale amiabilă, în condiţiile în care debitoarea se obliga să achite contravaloarea facturii în litigiu în sumă de 191.495.340 lei plus penalităţi de întârziere până la 30 ianuarie respectiv 28 februarie 2004.
De asemenea a solicitat înlăturarea obligării societăţii la plata sumei de 108.883.135 lei, reprezentând penalităţi calculate în plus faţă de tranzacţia încheiată şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 49.456.572 lei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 144 din 11 mai 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa criticată şi pe fond a respins acţiunea, menţinând dispoziţiile referitoare la cheltuielile de judecată.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că în adevăr prin înţelegerea părţilor din data de 9 noiembrie 2003 semnată şi parafată de reprezentanţii legali ai societăţilor în cauză, acestea au convenit să stingă litigiul în sumă de 191.495.340 lei până la data de 28 februarie 2004 cu menţiunea că litigiul de faţă va rămâne fără obiect, iar reclamanta nu are nici un fel de pretenţii.
S-a mai reţinut că în adevăr reclamanta intimată nu a depus la dosarul cauzei tranzacţia încheiată anterior pronunţării hotărârii apelate, dar nici apelanta nu a respectat termenul de plată stipulat în înţelegerea intervenită.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs ambele părţi.
Criticile reclamantei privesc aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că în mod greşit instanţa de apel a respins excepţia tardivităţii promovării apelului faţă de data comunicării sentinţei, termenul legal de 15 zile fiind împlinit într-o zi de vineri, respectiv 30 ianuarie 2004.
De asemenea se arată că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, apelanta solicitând în calea de atac să se ia act de tranzacţie, prin pronunţarea unei hotărâri de expedient, iar pe de altă parte consideră că au fost ignorate condiţiile în care s-a încheiat tranzacţia, trebuind menţinută soluţia instanţei de fond cu privire la diferenţa de penalităţi în cuantum de 108.883.135 lei.
Criticile pârâtei fac referire numai la menţinerea dispoziţiilor instanţei de apel privind cheltuielile de judecată considerând că toate sumele datorate, astfel cum au fost consemnate şi stabilite în tranzacţie, pretenţiile intimatei rămânând fără obiect.
Recursurile sunt nefondate.
În adevăr, prin tranzacţia intervenită la data de 9 decembrie 2003 părţile au înţeles să stingă litigiul pe cale amiabilă în condiţiile în care debitoarea se obligă să achite contravaloarea facturii în litigiu în sumă de 191.495.340 lei, plus penalităţi de întârziere în sumă de 120.000.000 lei până la data de 30 ianuarie 2004 şi respectiv 28 februarie 2004.
De asemenea s-a stipulat că litigiul ce formează obiectul dosarului nr. 9210/2003 rămâne fără obiect, reclamanta declarând că nu mai are nici o pretenţie, iar în ultimul alineat s-a prevăzut că în cazul în care tranzacţia nu va fi respectată, reclamanta‚ îşi rezervă dreptul de a continua demersurile pentru recuperarea debitului.
Deşi tranzacţia a fost încheiată la data de 9 decembrie tocmai în vederea stingerii litigiului ce forma obiectul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta-recurentă cu rea credinţă nu a depus înţelegerea intervenită şi nu a respectat termenele stipulate pentru plata datoriei, respectiv 30 ianuarie 2004 şi 28 februarie 2004.
Pe de altă parte pârâta nu face dovada datei la care a achitat sumele stabilite prin convenţia intervenită, iar reclamanta confirmă primirea sumelor fără a preciza când şi-a îndeplinit aceasta obligaţia plăţii, astfel că justificat instanţa de apel a avut în vedere limitele tranzacţiei constatând acţiunea ca rămasă fără obiect.
În condiţiile în care nu s-a făcut dovada respectării termenelor de plată, corect s-a procedat la menţinerea dispoziţiilor privind cheltuielile de judecată.
Cu privire la tardivitatea apelului, critica urmează a fi înlăturată, întrucât instanţa de apel a făcut o corectă aplicarea a dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC M.G.R. SRL şi pârâta SC C. SA Târgovişte, împotriva deciziei nr. 144 din 11 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 767/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1265/2006. Comercial → |
---|