ICCJ. Decizia nr. 767/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.767/2006
Dosar nr. 2615/1/2005
Dosar vechi nr. 546/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Tribunalul Suceava, reclamanta A.P.A.S. din cadrul SC A. SA Salcea a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, suspendarea executării contractului de privatizare, în privinţa plăţii preţului, dobânzilor şi penalităţilor, până la îndeplinirea de către pârâtă, în calitate de vânzător, a obligaţiei de garanţie.
Tribunalul Suceava prin sentinţa civilă nr. 1232 din 25 iunie 2004 a admis acţiunea precizată şi a dispus suspendarea plăţii până la soluţionarea litigiilor referitoare la retrocedarea imobilului identificat în dispozitivul sentinţei nr. 687 din 19 septembrie 2003, a Tribunalului Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 228 din 24 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Împotriva hotărârii a formulat recurs pârâta solicitând, totodată, şi suspendarea executării acesteia, cerere care a fost admisă, prin încheierea din 1 aprilie 2005.
A invocat drept motive de recurs încălcarea competenţei altei instanţe şi aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. arătând că, prin întâmpinarea depusă la fond şi apoi prin motivele de apel a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei faţă de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., competenţa de soluţionare revenind Tribunalului Bucureşti şi inadmisibilitatea acţiunii, excepţii asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat.
Pe fond, s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 1337 C. civ. şi art. 324 din Legea nr. 99/1999, obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni constituindu-l transmiterea dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni încât recurenta datorează preţul şi nu înstrăinarea unor bunuri imobile, recurenta nefiind niciodată proprietara acestora astfel că, nici nu putea garanta pentru evicţiune. De asemenea, conform legii invocate, în speţă, calitatea de a cere despăgubiri o are societatea comercială prejudiciară prin retrocedarea imobilului şi nu reclamanta astfel că, în mod nelegal, instanţa a considerat că, pentru pretinsa nerespectare a obligaţiei şi prefigurarea activării obligaţiei de despăgubire, acţiunea trebuie admisă.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu art. 5 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se face la instanţa în circumscripţia căreia se află sediul pârâtei, art. 12 C. proc. civ. prevăzând însă că reclamantul are alegerea între două sau mai multe instanţe de judecată, deopotrivă, competente teritorial să soluţioneze cauza, conform art. 10 C. proc. civ.
Pârâta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în soluţionarea cauzei de către Tribunalul Suceava, cu respectarea dispoziţiilor art. 115 C. proc. civ., prin întâmpinarea formulată la fond şi aflată dosar şi a invocat-o şi cu ocazia declarării apelului, dar instanţa de apel a respins apelul fără a o analiza, încălcând astfel dispoziţiile art. 195 C. proc. civ. şi art. 137 C. proc. civ.
În cauză, în lipsa dovezii că instanţa care a fost, iniţial, sesizată, este una din instanţele deopotrivă competente să judece cauza după criteriile prevăzute în art. 10 C. proc. civ., anume aceea a încheierii contractului sau a locului plăţii, conducea la admiterea excepţiei.
Găsind întemeiat motivul de recurs care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a-l admite, ceea ce face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs care vizează o excepţie de fond cât şi judecata pe fond a cauzei.
Ca urmare, în baza art. 312 alin. (1) şi (6) C. proc. civ. se va casa Decizia, se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza în considerarea dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ. spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti ca instanţă a sediului pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 228 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o casează.
Admite apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1232 din 25 iunie 2004 a Tribunalului Suceava, pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 771/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 59/2006. Comercial → |
|---|
